Criza Venezuelană: SUA Își Contestă Drepturile Internaționale Într-o Manevră Riscantă!
Într-o lume plină de întorsături politice și intrigile cele mai neimaginabile, profesorul Marc Weller, un expert de top în drept internațional, lansează un atac fioros asupra acțiunilor SUA în Venezuela, spunând că sunt o adevărată încălcare a Cartei ONU, astăzi, într-o eră în care ”narco-terorismul” și ”democrația de carton” formează retorica oficială care nu mai convinge pe nimeni, mai ales pe cei care sunt în spatele cuvintelor goale din politica actuală. Weller, cu titluri și merite în spate, subliniază clar și concis că intervențiile lui Trump unulatează toate normele convenționale, un lucru care, dacă te analizezi bine, e ca și cum ai încerca să repari un motor cu un ciocan!
Întrebările, normal că nu lipsesc, pentru că în Venezuela, majoritatea vocilor din zona universitară nu rezonează deloc cu cele ale establishment-ului – care oricum, par să fie asupreauate și întunecate de politica din trecut, dar să sintetizăm, pentru că este nevoie de o voce de specialitate din lumea anglo-saxonă, care să contrazică “specialiștii” locali. Articolul lui Weller, publicat pe platforma Chatham House, este o explozie de logica ce se împotrivesc cu vehemență explicațiilor auto-intitulaților specialiști, undeva, într-un colț uitat de lume.
De la Harvard la Yale, Weller, un om al legii, afirmă că acțiunea SUA de a-l captura pe Maduro și intervențiile militare sunt departe de a avea vreo legitimitate în cadrul dreptului internațional, căci, nu-i așa, Washington-ul pretinde că toate acestea sunt ”misiuni judiciare”, dar, cum zice cercetarea lui, acestea sunt de fapt, intervenții militare masive, care străbat suveranitatea Venezuelei și subminează cele mai fundamentale principii ale unei ordini internaționale stabilite după Al Doilea Război Mondial; iar întrebarea rămâne: cine sunt ei, americanii, să decidă asupra soartei unei națiuni?
Și să nu uităm de avertismentele lui Trump! Spune el că SUA vor ”administra” Venezuela, dar întrebarea este: oare chiar așa e, și ce înseamnă asta? Să te folosești de forță pentru a obține profituri din petrol sau alte resurse, sub pretextul unor active naționalizate? Totul pare un joc de șah în care piesele nu știu ce mișcări să facă, iar cei care suferă, sunt întotdeauna cei mai slabi. Rămâne la latitudinea Americii, ca momoșii de rând să creadă această poveste, dar, așa cum bine spunea Weller, nu există nici o bază legală, nici un mandat al Consiliului de Securitate al ONU.
Între timp, dreptul internațional este folosit ca un pretext pentru intervenții, dar totul pare atât de confuz. Invocarea „restaurării democrației” este ca o va o rochie frumoasă purtată pe un cadavru. Dreptul internațional recunoaște ca guvern legitim pe cel care controlează efectiv teritoriul, iar intervențiile pro-democratice sunt acceptate doar în cazul unor lovituri de stat sau a refuzului de a respecta rezultatul alegerilor de altădată. Dar asta nu se întâmplă în Venezuela, ci este doar un joc electoral pe care nimeni nu-l poate câștiga, iar cine pierde, rămâne să plătească.
Oare instanțele americane se vor sesiza de ilegalitățile făcute? Ea, doctrina Ker-Frisbie, permite judecarea unei persoane indiferent de modul în care a ajuns în sala de judecată, adică te poți trezi cu un proces indiferent dacă ești luat de pe stradă sau răpit ca un personaj dintr-un film de acțiune. Dar chiar dacă America își permite asta, oare Venezuela va rămâne în tăcere? Situația are potențialul de a genera un precedent periculos, așa cum afirmă Weller, iar fața intrebării pune în discuție base de stabilitate a dreptului internațional atât de greu obținut, și se cere o reacție din partea Europei.”
În concluzie, dacă episodul acesta cu Maduro nu va rămâne o simplă notă de subsol în cărțile de istorie, ci o lecție în care SUA își abandonază valorile comune, restul lumii va trebui să își regândească strategiile și să colaboreze, pentru că se pare că tu nu poți avea încredere în nimeni. Un lucru e cert, un precedent a fost creat, iar viitorul este incert!
