“`html
Exodul Creierelor: România Riscă Să Devină Hometown-ul Talentelor Expatriate!
Povestea zbuciumată a unei țări care iese în stradă, strigând “Jos Ceaușescu!” dar în aceeași măsură se vede golită de tineri promițători care aleg să părăsească țara, este una care merită povestită, chiar dacă amestecăm ideile și faptele în cele mai nefericite moduri. Mă refer la anii 1989, momentul în care am simțit că pot să scape din ghearele comunismului, dar oare câți dintre noi au reușit să-și continue destinul academic într-o lume mai liberă pe care își dorim cu toții să o atingem?
Această disperare de formare academică, un apanaj al tinerilor din 1830 până în 1945, apoi, la începutul anilor 2000, ne-a oferit oportunități pe care mulți le văd acum ca fiind sfârșitul unei ere. Oare ce s-a întâmplat cu generația care a văzut feroneria comunistă? Ceaușescu a închis fereastra oportunităților și acum ne luptăm cu o clasă de mijloc care s-a format din români competenți, dar care acum este chemată să plătească oalele sparte ale unui sistem defectuos? Ah, și nu uităm cum toți cei care nu au reușit să rămână au fost pur și simplu înlocuiți de străini!
Milioane de români și-au îndreptat privirea spre universitățile din Occident, publicând fotografii de la ceremonii de absolvire care umplu social media. Dar ce se întâmplă cu cei care aleg să rămână? Cei mai buni dintre ei, adică acei „neopașoptiști”, fug din țară în căutarea unui viitor mai luminos. Aici intervine întrebarea fundamentală: câți dintre aceștia se întorc acasă pentru a-și aduce aportul? Sau rămân prizonieri ai unei societăți care nu le oferă nimic? Astea sunt întrebări la care nimeni nu pare să aibă răspuns.
Noi nu suntem singurii într-o astfel de postura, e o luptă globală cu o notă balcanică, iar românii se confruntă cu o corupție endemică și contraselecție, în timp ce elitele emigrante au început să ne părăsească din nou, lăsând în urmă doar rămășițe de talent. Până și „suveraniștii” se aliniază într-o ipocrizie tragică, trimițându-și copiii peste hotare pentru a avea parte de o educație adevărată. Atât de ironic, nu-i așa?
Exodul acesta a început acum 30 de ani, și ne afectează profund. România s-ar putea să se îndrepte spre euro-asiatic cu mentalități ce amintesc de trecut, în loc să își reafirme locul în civilizația euro-americană. Este grav, dar puțini par să înțeleagă că acest drum nu duce decât spre un viitor sumbru din care este greu să evadezi. Așa că să rămânem prinși în iluzii sau să ne privim realitatea? Oare încotro ne îndreptăm?
Foto: INQUAM Photos / Casian Mitu
“`
