Execuții Publice de neimaginat în Coreea de Nord: Un Cuplu și-o Lecție de Supunere
Recent, în suburbiile înfiorătoare ale Pyongyangului, capitala Coreei de Nord, a avut loc, conform unei publicații poloneze ce se-intitulează Onet, un eveniment de-a dreptul macabru, care a lăsat o mulțime de întrebări fără răspunsuri, o execuție publică, da, exact, a unui cuplu căsătorit, aceștia fiind cunoscuți ca fiind proprietarii unei companii de biciclete, dar nu orice biciclete, ci unele electrice, ceea ce-i face victima perfectă a sistemului. Se spune că au fost executați din cauza unor tranzacții ilegale cu valută străină, dar și pentru răspândirea, așa-zisei, „propagande antisocialiste”, de parcă totul era o joacă, nu-i așa?
Piața din Mirim, districtul Songshin-Songhwa, mărturie vie a unei monstruozități a statului, a fost locul ales, o alegere, spunea Onet, schimbată în ultimul moment de la fiorosul poligon Daewon-ri, și a strâns peste 200 de localnici, inclusiv niște copii și adolescenți, nevinovați. Numai că părinții, încurcați de obligațiile sociale și frica ce-i făcea să se simtă vulnerabili, au fost nevoiți să-și ia copiii cu ei, fără a avea vreo scăpare, iar elevii, aceștia, sărmani, s-au aglomerat prin apropiere, atrași de spectacolul terifiant.
Soții respectivi, care, ironie a sorții, și-au construit averea dintr-un domeniu, să-i zicem, puțin mai puțin convențional, adică din vânzarea și repararea bicicletelor electrice și a pieselor de motocicletă, au reușit să stârnească furia autorităților locale, dar și a concurenților. După ce au fost arestați în august, au fost condamnați la moarte cu o lună mai târziu, după interogatorii care, din câte se pare, au fost cât se poate de intimidante, efectuate de Ministerul Securității Statului și Ministerul Securității Publice, hai că mai e puțin.
Execuția, descrisă în termeni foarte categorici ca o «măsură preventivă împotriva perturbărilor economice și un exemplu de disciplină de partid», a lăsat o dâră de umilință și teamă. Iar, pe deasupra, nu doar cuplul a avut de suferit, ci și mai mult de 20 de persoane din anturajul lor, care au fost condamnate fie la închisoare, fie la acele absurde lagăre de muncă, nimeni nu scapă, nu-i așa?
Atmosfera de pe piață, spun martorii cu ochii înnegriti de groază și zbucium, a devenit una de teroare, iar comerțul, oh, păcat de el, aproape că a încetat. Prețurile la piesele de bicicletă și baterii au crescut brusc; ai zice că suntem în fața unei crize economice. Ceea ce-i mai șocant, totuși, este acest aspect al prezenței copiilor, cum să-i aduci acolo?
Un martor a afirmat că „Nu a fost doar o pedeapsă pentru încălcarea legii economice. A fost o demonstrație a puterii inhibitoare și o încercare de-a insufla această frică în întreaga societate, mai ales printre tinerii care-și construiesc viitorul.” De parcă toată lumea din Coreea de Nord nu știe deja că statul poate pedepsi pe oricine vrea, suntem pe calea către absolut… da, o legătură puternică între teroare și control, nu-i așa?
