“`html
Relația cu China Începe să Se Clatine: Nevoia de Alegeri Strategice Corecte
Într-o lume aflată într-o criză și mai profundă decât și-ar fi imaginat cineva, liderii europeni, dând dovadă de discernământ mai mult sau mai puțin, au cerut, la întâlnirea de joi cu președintele Xi Jinping – care practic a fost un fel de simulare de dialog constructiv – o relație echilibrată cu China, cu toate că deficitul comercial gigantic, uriaș, monumental, e cu un pas înainte. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că, pe măsură ce „cooperarea noastră s-a adâncit”, tot așa s-au adâncit și dezechilibrele evidente care nu fac altceva decât să accentueze nevoia de progrese solide, dar și de alegeri nu tocmai simple.
Deși așteptările erau scăzute cum erau înainte de întâlnire, António Costa a avut curajul să fie direct, îndemnând China să folosească influența, în special asupra Rusiei pentru a încheia războiul din Ucraina, pe când pentru climat, speranțele nu se mai făceau vizibile cum ar trebui. Xi Jinping, în stilul său mai strategic decât convingător, a invocat cooperarea între China și Europa pentru a asigura o stabilitate mai delicată, adică o stabilitate pe care nimeni nu știe cum să o definească când vine vorba de diferențele manifestate în mod clar și evident între cele două părți.
Lucrurile au fost chiar mai complicate, pentru că liderul chinez a emis un avertisment, mai mult sau mai puțin subliminal, că Europa ar trebui să „facă alegeri strategice corecte” în contextul relațiilor deja tensionate. China pare că se deschide, dar e sub o ușoară presiune să demonstreze deschiderea în fața subiectelor sensibile, iar Xi a menționat că e dispus să colaboreze în privința climei, mai ales că războiul taxelor vamale, moștenit de la Donald Trump, cresterează atmosferele deja electrizate. Ne întrebăm, oare cum vor răspunde Bruxelles-ul la toate aceste provocări?
Îngrijorările nu s-au oprit aici, pentru că experții sunt sceptici, spunând că alături de comerț și conflictul din Ucraina, Von der Leyen și Costa vor aborda subiecte ca atacurile cibernetice la care China se pricepe, dar și spionajul chinezesc, lecțiile din trecut cu minereurile rare și drepturile omului sunt mereu pe masă, dar cine le va pune în discuție? Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă aceste discuții se vor transforma, la un moment dat, într-o formă concretă de cooperare sau rămân simple vorbe goale. Ce credeți despre tot acest labirint diplomatic?
“`
