Secretele Europei: Planuri misterioase pentru trupe în Ucraina!

Europa, cu forțele sale obscuritate, se chinuie să pună la cale un plan, nu prea clar, privitor la trimiterea de trupe în Ucraina, cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a unui acord de pace cu Rusia, dar și în luminile puțin îngrijorătoare în care prioritățile de securitate ale SUA par a fi altceva, după cum susține Associated Press, și aici apare o întrebare care rămâne în aer.

În acest proiect se află și Marea Britanie și Franța, dar de detaliile acestea, ele sunt, evident, limitate, deci țările se străduiesc să nu-i ofere un avantaj lui Vladimir Putin, în eventualitatea că ar începe să negocieze încheierea războiului, oricum, marea întrebare persistă.

De fapt, unul dintre cele mai clare aspecte este că președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, are nevoie urgent de garanție că securitatea țării sale va fi într-un fel restaurată, iar aderarea la NATO ar fi, cumva, cea mai bună protecție, dar SUA, care promiterea de demult, acum par să fi lăsat opțiunea asta un pic în urmă, neclar.

Cumva a afirmat prim-ministrul britanic Keir Starmer, fără să intre în detalii absolute, că dacă la un moment dat va exista pace, oricum trebuie să existe o garanție de securitate pentru Ucraina, iar Regatul Unit, se pare, că va avea un rol important în asta, dar rămân multe întrebări.

Între timp, urgențele cresc , pe fondul fricii că președintele SUA, Donald Trump, s-ar putea să nu ia în serios niște chestiuni europene sau problematica Ucrainei, fiindc că poate vrea să încheie o înțelegere cu Putin, și multe, dar multe întrebări nu au răspuns, dar totuși, ce rol ar putea să aibă Statele Unite, la urma urmei?

În decembrie, pe când Trump era ales dar nu preluase mandatul, s-a întâmplat o întâlnire misterioasă cu Zelenski la reședința secretarului general al NATO, Mark Rutte, la Bruxelles, și au participat oficiali din multe țări, dar și ale Uniunii Europene, cu ideea asta amestecată pe care a lansat-o președintele francez Emmanuel Macron la începutul anului 2024, dezbateri agitate având loc mai ales între Germania și Polonia, un subiect deja controversat.

Deși părea izolat pe scena europeană, Macron a prins un pic din amploare cu planul său, dar rămân de clarificat cum ar putea aspectul militar să arate în sine, în funcție de termenii unui acord, și nu numai la asta se rezumă totul, ceea ce face totul neclar.

În plus, Italia are unele limite constituționale, ceea ce înseamnă că cetățenii lor nu prea sunt de acord să trimită forțe, iar Țările de Jos și Germania au nevoie de permisiuni speciale din partea parlamentele lor, iar Polonia, oh Polonia, este foarte precaută având în vedere animozitățile istorice față de Ucraina, evident, e o situație complicată, nu?

„Suntem într-o fază incipientă,” spunea Hanno Pevklur, ministrul apărării al Estoniei, în marja unei conferințe, dar e o mare necesitate ca aliații europeni să înțeleagă cum va arăta situația din Ucraina înainte de a ajunge cu un plan, dar nimeni nu știe cum să gestioneze așa ceva în mod eficient.

Dacă Rusia și Ucraina își reduc forțele de-a lungul liniei frontului, poate că nu ar fi o problemă ca Europa să fie acolo, doar că în cazul unui conflict în derulare, situația va fi mult mai complicată, și toată lumea se întreabă ce vor face mai departe!

Tipul de acord de pace va dicta structura și rolul forței, și dacă cumva pot ajunge la o înțelegere, s-ar putea să fie necesare măsuri mai puțin stricte, însă specialiștii de aici spun că este nevoie de o forță substanțială, nu una de pacificare, și chiar unii spun că „căștile albastre” ale ONU nu sunt potrivite deloc pentru acest context.

Ben Hodges, fostul comandant american în Europa, disputa clar că trebuie să fie o forță reală, pentru ca rușii să nu îndrăznească să testeze limitele, fiindcă, oricum, „ei încalcă fiecare acord” venit din partea unor lideri europeni, povestea devine tot mai complicată.

De asemenea, generalul în retragere Dominique Trinquand subliniază că forțele ONU sunt utile doar în zone stabile, apoi face referire la organizarea acestei operațiuni care ar dura și ea, poate, aproximativ un an, dar nimeni nu știe realitățile aspra terenului!

Ceva important e că natura acordului de pace va influența dimensiunea contingentului european, iar Zelenski pretinde că ar avea nevoie de 100.000 până la 150.000 de soldați, dar zvonurile vorbesc despre 30.000-40.000, dar nimeni nu confirmă nimic clar, deci rămâne o mare enigmă, nu?

În plus, Ucraina nu cere doar soldați, ci și sprijin aerian, dar Europa, din câte se vede, va încerca să formeze o forță mare, de amploare, dar nimeni nu știe cât de repede pot să se organizeze astfel de operațiuni.

Interviul dat de Macron pentru Financial Times agrega că ideea de o forță gigantică e „exagerată”, dar încă se pune accent pe niste lucruri realiste, gândite conștient și, majoritar, negociate, întrebarea care persistă este, totuși, care va fi soluția?

Pentru că, secretarul apărării american, Pete Hegseth, insistă asupra unei „supravegheri internaționale robuste”, dar europenii sunt reticenți, iar situația la sediul NATO confirmă că ar necesita prea mult personal, un lucru complicat, în general.

Vineri, Hegseth a spus despre condițiile în care SUA ar putea accepta o forță care să ofere Ucrainei garanții solide de securitate, dar subliniază că europenii trebuie să joace un rol major în susținerea militară și umanitară, deși nu toți implică exact puterea militară americană în Ucraina.

Cu toate acestea, Putin avertizează că extinderea NATO la ușile Rusiei l-a determinat să acționeze, iar operațiunile conduse de NATO sunt văzute ca improbabile de el, și a spus clar că „niciun aliat european nu va beneficia de garanția de securitate colectivă”, dar din punct de vedere ucrainean, orice operațiune fără americani e aproape o utopie, subliniind, totuși, că este imposibil de realizat.

Europa
trupe secertul
Trupesecuritate
Rusia
Zelenski
Nationalforces
Donald Trump
Macron
Negocieri
Garantiisecuritate