“`html
Europa pe Râuri de Răspunsuri Feroviare! Este Viitorul Trenurilor Pe Calea cea Bună?
Comisia Europeană, pe cale de a zâmbi în această toamnă, își arată intențiile cu trumpetă la purtător, având un plan cu schelete de stimulare a transportului feroviar de mare viteză, cum ar veni, în Europa, ascultat de toată lumea, dar cine știe, poate și de pământ. Nu e mare lucru, doar comisarul european pentru transporturi, Apostolos Tzitzikostas, ne spune că e hotărâtă Uniunea să facă „servicii feroviare autentice, atractive și accesibile…”, dar care vor fi primii care se vor urca în aceste trenuri broscoi, cine știe?
Se pare că oamenii, sau cel puțin cei care au zis asta, vor alege trenul nu doar pentru că e mai „durabil”, ci și pentru că e mai confortabil, și rapid, și nu omite să menționeze accesibilitatea, deci de parcă nu ar fi sinecură, călătorii feroviare pe distanțe lungi, cu detalii despre coordonarea și conectivitatea…cu ecartamente diferite și diverse specificații tehnice care par să blocheze totul, și eu mă întreb, dar sunt ele atât de complexe că ne împiedică să ne urmăm visurile de călătorie?
Oare, un sondaj, nu mai știu de unde, sugerează că trei din patru cetățeni ale UE preferă să meargă cu trenul de mare viteză în loc de avion? Dar totuși, parcă 10% din călătoriile transfrontaliere sunt pe calea ferată, haideți să ne întrebăm, unde sunt ceilalți, nu vor sau nu pot? Un mister, cum spunem noi pe la colțuri…
Comisia a mai promis că va dubla traficul feroviar, apoi să-l tripleze până în 2050, și să fie toate capitalele conectate la viteze mai mari de 250 km/h, dar cu un cost de 546 miliarde de euro pe care cine știe de unde ar veni, mama mea, ce sumă asta, n-ar fi rău de un audit pe la buget?
Tzitzikostas, un nume greu, nu-i așa?, menționează că planul lui e ca un film de acțiune, combinând fondurile UE și tot tacâmul național și privat. Dar vă mai amintiți de lansarea acelei linii directe Praga-Berlin-Copenhaga? Ah, ce am căutat eu să le zic, cererea e acolo, nu-i așa, un semnal că oamenii vor să fie mai dinamici, și putem chiar să ne imaginăm, prânzul în Copenhaga, cină în Praga…ziua pe tren, visul umanității?
Articolul, care apare pe Mediafax, ne arată că totuși, viitorul trenurilor zboară mai repede decât gândul, dar oare niciodată nu se va ajunge la o reală conectivitate fără toate aceste detalii care par să ne învârtă în cerc?
“`
