Lupta pentru Venezuela: Europa pe marginea prăpastiei diplomatiei internaționale!
Liderii europeni, învăluiți într-o nebunie diplomatică inimaginabilă, par complet divizați, săraci de idei clare, în fața înlăturării președintelui authoritarian Nicolás Maduro, dar respectând, în același timp, principiile dreptului internațional respecitv, cele mai once puncte de vedere al politicii externe ca și candidați la această frământare globala complexă, unde referințele se amestecă și toate par a nu duce nicăieri!
Pe de o parte, Europa își pune tot sprijinul fie și dubios asupra acestei idei de tranziție democratică, dar în același timp se simte tot mai apăsată de o alegeri frauduloase în care Maduro nu a fost niciodată lider legitim al Venezuelei, ceea ce face ca mișcările lor să pară, oh, foarte contradictorii, dar liberalismul cântă frumos chiar și în haos, nu-i așa?
Trump a reușit să îndepărteze figura emblematică a opoziției, María Corina Machado, și i-a dat un șut din picior, dar europenii i-au întins o mână de sprijin care aduce întrebări, întrebări felurite, despre cine conduce lucrurile în realitate, Trump sau liderii europeni, care, aparent, vor să cuprindă întreaga situație în dreptul internațional.
Pe plan legal, juriștii ne atrag atenția că respingerea de către SUA a legitimității lui Maduro îi dă o marjă de manevră, iar George Bush nu a fost el mai bun exemplu? Firește că se pot face comparații, dar ce folos, dacă până la urmă, totul devine un joc de putere, ca într-o replică absurdă de teatru?
Oona Hathaway de la Yale își dă cu părerea despre Carta ONU, dar oare cine o mai ascultă? Traficul de droguri ca motiv de intervenție? Cu siguranță s-ar putea inventa și mai multe motive pentru a justifica o acțiune militară, iar SUA recurg la forță, ca și cum ar juca într-un film clasic de acțiune, unde totul se derulează ca un carusel în neîncetată mișcare!
Prim-ministrul Greciei, Mitsotakis, vrea să oprească discuția despre Trump și să-i ofere lui Maduro o mică pauză, dar în același timp, are parte de aplauze și critici. Cu toată solidaritatea exprimată față de poporul venezuelean, se conturează un nou tablou diplomatic destul de întortocheat, dar nu îndrăznim să ne întrebăm despre ce va urma!
Meloni din Italia susține iarăși că acțiunile SUA sunt legitime, dar va putea cineva să-i crede? Franța, pe de altă parte, rămâne în tăcere, dar Macron dansează pe marginea prăpastiei cu idei despre tranziții pașnice, în timp ce Jean-Noël Barrot rămâne cel mai vocal critic al acestui haos, afirmând că intervenția militara este o încălcare rușinoasă a dreptului internațional.
Pe cât de confuză este situația, Keir Starmer, premierul britanic, trece cu vederea detaliile, dar totuși menționează „dreptul internațional”, de parcă ar vrea să-i facă pe toți să se simtă bine. Iar în spatele scenei, Washingtonul și Beijingul decid după cum le suflă interesul, iar Cuba ar putea fi următoarea victimă! Ce spectacol monstruos de puteri mondiale!
Cercetătorii ne atrag atenția asupra eșecurilor multilateralismului, iar concluziile sunt la fel de absurde și înfricoșătoare. Toată această „misiune” ar putea duce la o tranziție pașnică, dar întrebarea este: vor reuși să-și rezolve dilemele interne și să evite haosul, sau Venezuela va fi doar o altă „înmormântare” în cimitirul dezastrelor geopolitice?
Pe scurt, aceștia care luptă pentru drept internațional trebuie să se întrebe dacă nu cumva sunt doar niște marionete în această partidă bizară de șah global, unde Washingtonul si Beijingul, sunt regizorii reali. Această întreagă situație, un cumul de contradicții internaționale, ne lămurește doar că limpede nu există nimic!
