Europa Își Pun Pe Mese Luna: O Nouă Eră Sau Acelasi Vis Veșnic?
Conferința asta de la Brema, care s-a întins așa pe parcurs, a stabilit cumva agenda strategică a ESA pentru următorii… 15 ani – se pare că Luna e din nou pe harta intereselor spatiale, după ce Marte a fost fetița de aur pentru o vreme, ba chiar La Stampa scrie că marile puteri acum se gândesc că poate Luna poate aduce nu știu ce beneficii, dar cert e că toată lumea se îndreaptă cu privirea spre cer, văzând stelele pe care le-a și șters praful vremelnic din memorie.
Direcția asta, cumva bazată pe o viziune europeană de prin 2015, ce-i drept, numită „Moon Village”, a dat start colaborărilor internaționale pentru tot felul de proiecte lunare, iar acum, cu ajutorul parteneriatului cu NASA în programul Artemis, se cam vede cum se materializează. Astronauții europeni să participe direct la misiuni pe Lună? E ca un vis care devine realitate, dar care se poate și risipi dacă nu ai grijă.
Aici, la Brema, reprezentanții ESA au anunțat, și cu siguranță nu au glumit, că trei locuri în primele misiuni Artemis cu echipaj uman sunt rezervate pentru astronauți din Europa – așa că nu-i de mirare, că un astronaut italian chiar va fi acolo, având în vedere cât de mult contează Italia, dar și Germania, care joacă rolul de spate de carieră pentru dezvoltarea tehnologiilor esențiale, nu cumva să ne facem iluzii că totul e simplu, corect?
Corpul ăsta de astronauți al ESA așa cum e, include patru italieni, foarte interesanți, căci au toate profilurile posibile, vezi tu: Luca Parmitano, un veteran ce se zice că s-a băgat direct în proiectul Artemis, apoi Samantha Cristoforetti, care coordonează niște chestii pentru o capsulă europeană, iar după, na, avem niște tineri, care poate vor face și ei ceva, adică Anthea și Andrea, ăia din 2022, dar ce să mai zicem… Când se va decide, nimeni nu știe, dar se speculează că ar putea fi un german, un italian și un francez, și cu siguranță NASA se va gândi de două ori înainte să anunțe componența echipajului.
Piesa aia centrală, pe care o ținem minte, e stația orbitală Gateway, un fel de avanpost vital pentru misiunile viitoare. Se zice că două treimi din aia sunt dezvoltate în Europa, dar cu o contribuție majoră din partea Italiei, și bineînțeles, e vorba de Thales Alenia Space – uite, așa, cu modulul HALO expediat din Torino, dar ce va fi? Așteptăm să vedem, pentru că se spune că asta e 90% din drum spre Lună, și Luca Parmitano, din nou, subliniază importanța. Dar oare nu ne îndoim de toate promisiunile astea?
Cu toate acestea, deși europenii sunt din ce în ce mai prezenți, căci au toți ochii pe Lună, calendarul ăsta rămâne și el puțin prudent, se estimează că după 2030 cineva din ESA va ajunge pe orbită, dar ca să pună piciorul pe Lună, ne cam mai așteptăm, misiunile Artemis 4 sau 5 sunt in cărți, dar nu avem niciun fel de certitudine. Așa că, aceste decizii luate la Brema sunt poate o adevărată transformare, dar oare Europa se va schimba oare cândva de la jucător tehnologic la protagonist în explorarea lunară sau va rămâne doar un spectator pe margine?
