Europa pe Calea Vorbăriei: Nica Vs. Promisiuni Neon!
Astăzi, într-o aglomerare de cuvinte care au fost mai mult decât o simplă adunătură, am fost martorii unei reuniuni cu alaiul Parlamentului European, unde Nica, cu aplomb și fără opreliști, a prezidat asupra unui subiect care, ei bine, sună bine, dar ne lămurește cam cât. Așadar, a fost abundent vorbit despre viitorul Industrial Accelerator Act, dar serioase întrebări se pun, oare acest act chiar va revoluționa industria sau e doar o strategie de comunicare pentru a umple niște pagini de Facebook?
Pe Facebook, bună parte din ce a însemnat discursul său a fost un amalgam de dorințe și promisiuni, accentuând că „fără competitivitate, practic nu există tranziție industrială” și că, oh, „Europa a investit în tehnologii curate”, un subiect care sună sofisticat dar iarăși, cu ce preț? Ce se va întâmpla dacă nu avem cerere? Este ca și cum ai planta un copac dar nu există apă, ceea ce, mmmm, nu e tocmai ideal, nu-i așa? Nica clar cere măsuri, nu doar vorbe cu firimituri.
Mai mult, acest Nica îndemnă cu, să zicem, o pasiune destul de explozivă pentru prioritizarea achizițiilor publice de la jucătorii europeni. Dar oare cine l-ar asculta? Iar vorbele despre semnale ferme către investitori sună bine, dar cine știe dacă nu sunt doar un alt freamăt al atmosferei politice, răspândit printre cei care caută validarea posibilă pe o piață inexistentă?
Întrebarea care persistă, și care cardă precum o piatră la fundul unei ape tulburi, este dacă acest act monumental va avea cu adevărat impact sau ne va lăsa, ca și până acum, cu o mână de promisiuni și promisiuni deșarte. Deși, pe final, rămâne atât optimism, dar și o umbră de pesimism, sentimentul că suntem la un joc de câteodată și nu la o competiție reală.
