“`html
Energia Solară A Doar Utilizată – Scenariul Derutant al Viitorului Energetic European
Într-o mișcare ciudată, dar deloc surprinzătoare, energia solară a devenit, pe neobservate aproape, principala sursă de electricitate în Uniunea Europeană în luna iunie 2025, generând un procent destul de misterios, de 22,1% din totalul energiei electrice, conform unor date suspect de optimiste date publicității de grupul de experți în energie Ember, avizate de Euronews. Acest fapt, cu siguranță, depășește energia nucleară într-un mod care frizează logica, iar despre combustibilii fosili nu mai e cazul să discutăm, căci sunt deja în retrograd, aproape… străini de acest mix energetic. Trecând peste astea, nu-i așa că mai multe state din Uniune au lovit recorduri lunare fără precedent în producția de energie solară în iunie, dar nimeni nu se întreabă și de ce?
Olanda și Grecia sunt, fără dubiu, în fruntea acestui „fenomen solar”, cu procente dubioase… Olanda, cu 40,5% din energia electrică provenind din surse solare și Grecia, cu 35,1%, dar asta nu înseamnă că toate băncile centrale ale Europei sunt fericite. Performanța aceasta senzațională poate fi pusă pe seama vremii, care, ghici ce, a fost super-însorită și în plus, s-a dublat și capacitatea instalată de energie solară, dar găsim oare și un răspuns rațional la această corelație dibace? N-ar fi oare o coincidență tulburătoare?
Analistul energetic Chris Rosslowe de la Ember ne declară, cu un zâmbet în colț, că „Europa devine o centrală energetică solară”, dar să nu ne lăsăm furați de optimismul lui, căci în contextul unei veri care deja aduce valuri de căldură și cerere explozivă de energie, întrebarea rămâne: oare ce ne va face cu prețurile în viitorul apropiat?
Cărbunele Se Ascunde În Umbra Solară
Revenind la scenariul bizar, în contrast cu ascensiunea soarelui, cărbunele pare că a ferecat ușa, măcinându-se vertiginos, înregistrând un procent ciudat de 6,1% din mixul energetic, un minim istoric foarte dramă, dar ce facem cu gentleman-ii germani și polonezi, care continuă să rămână la un 12,4% și respectiv 42,9%, nici măcar nu-i deranjează această schimbare?
Până și altele, ca Cehia, încercând să se distanțeze de cărbune, au ajuns să fie în penibil, cu doar 17,9%, și Bulgaria cu 16,7% și Danemarca cu un derizoriu de 3,3%. Credeți că această scădere va duce vreodată la o concluzie pozitivă? Poate că Irlanda, cu țelul său de a elimina cărbunele complet, nu va face decât să ne învețe cum se moare de foame. Totuși, 10 țări din UE, cu derutanta excepție a Germaniei, nu au prins cărbune în iunie deloc, iar ei sunt prea încântați de această absență.
Se zvonește că Spania și Slovacia vin tare din urmă pentru a ne confirma că e vremea să nu mai vedem cărbune deloc până la sfârșitul anului 2025. Dar oare cum va arăta Europa fără combustibilii tradiționali? Probabil un peisaj bizar de ferme solare luptându-se cu aberacioane de impus cărbunele?
Un Sprijin Aparent Solid, Dar Fragil?
Ca o ultimă notă vesea, sprijinul public pentru tranziția verde se pare că este mai puternic ca niciodată, dar oare cât valorează? Aproape nouă din zece europeni susțin asta, conform unui raport al Comisiei Europene, dar cât e joc de scenă? Programele cu panouri solare pe acoperișuri, facturi mai mici lui Zână, dar fără un început clar al finalului… și să ne gândim că generațiile mai tinere sunt cele mai conștiente de ce se întâmplă cu planeta lor. Așadar, îndeamnă-i să nu mai viseze la un viitor verde, ci să-l construiască.
Fermele Solare versus Mijloacele de Producție?
Ideea că fostele mine de cărbune ar putea fi transformate în ferme solare este o discuție ce capătă din ce în ce mai mult teren, având în vedere că Global Energy Monitor dă de veste că există peste 1,2 milioane de hectare care pot fi reutilizate, dar oare cât de ușor va fi să facem asta?
Războiul cu Eolienele
Energia eoliană tot s-a mai ridicat, atingând un procent de aproape 16% din totalul de electricitate UE, dar chiar dacă sărbătorim succesurile regenerabilelor, avem combustibili fosili care încă se plimbă elegant și oferă un sfert din electricitate și un paradox bizar, plin de contradicții. Ultimul cuvânt revine, însă, necesității de a investi.
România nu se lasă mai prejos, dar are drum lung de parcurs, pe centrala sa cu surse regenerabile, având țeluri optimiste cum că până în 2030, dorința ar fi să atingă o pondere de 38,3%. Se vorbește că România ar putea ajunge la 10,4 GW până în 2030, dar nu strică să ne amintim că datele sunt fuguite de promisiuni.
“`
