“`html
Deficitul German și Armamentul: Europa Începe o Război Economic!?
După cum ne povestesc sursele, Germania, cu o mișcare neașteptată, și-a schimbat regulile, ați ghicit, în legătură cu deficitul, permițând cheltuieli nelimitate pentru apărare, dar cu o nuanță vizibilă, finanțate prin datorii încă nesigure! Iar Danemarca, Suedia și Polonia nu stau degeaba, anunțând că bugetele lor de apărare cresc substanțial, între 3% și 5% din PIB, transformându-se, poftim, în fruntea unei ofensive pe piața armelor!
NATO, ce credeți, a trasat acum o nouă țintă, stabilind, nu știu dacă ați aflat, 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare. Un singur cuvânt răsunător: echipament militar, mai mult, mult mai mult! Așa că Europa, se pare, plănuiește să cumpere, ah, un volum impresionant de armament în următorii ani, iar știrea bună sau rea – nu știu cum să o numesc – e că vrea să producă majoritatea asta LOCAL!
Dar, oare această sporire a cheltuielilor pentru apărare va reuși, ho, ho, ho, să compenseze declinul oarecum critic al producției europene? Rămâne întrebarea! Se vorbește că dimensiunea sectorului, lanțurile de aprovizionare și felul în care armamentul se aliniază cu industriile aflate în declin sunt critice, dar cine e cu capul pe umeri în acest haos?
A cum spus un expert, dimensiunea brută a producției europene a generat valoare de aproximativ 2,5 trilioane de euro în 2024, adică în jur de 16% din totalul UE, scăzând de la 20% în 1995. Se pare că proporția asta e mai mare în est, dar, haideți, cine o să investigheze dacă e cu adevărat cazul?
Problema e că proporția din industria de apărare e o enigmă, cu statistici păstrate sub cheie, iar specialiștii de la EY au o opinie, dar oare e corect? Estimările spun că statele UE și NATO trebuie să cheltuie 137 miliarde de euro anual pentru echipamente, adică 65 de miliarde în plus față de acum. Asta ar putea genera de aici, cu o sprijinire a lanțului de aprovizionare, poate și 500.000 de locuri de muncă, dar mai puțin de o treime din asta ar merge direct în sectorul apărării, hoțul de locuri de muncă rămânând în lanțul de aprovizionare!
Și să nu uităm de lanțurile de aprovizionare – un adevarat labirint! Până acum apărarea europeană era o chestiune pur națională, dar, uite, acum UE vrea să schimbe jocul. S-au pus la masă 150 miliarde de euro pentru achiziții comune, iar integrarea asta ar putea duce la crearea de locuri de muncă. Dar speculațiile mai mari sunt că, uitați țările și cine se dezvoltă acolo în raport cu companiile!
Ucraina, țara îndoliată de război, devine, cum s-ar spune, un nou jucător pe scena europeană, cu Germania investind în producția de rachete, iar companiile de armament europene se îndreaptă spre acolo, căci costurile reduse și testele reale ale armelor sunt atractive! Dar, va ridica asta și tinerii în UE pe picioare?
Întrebarea cea mare rămâne, ce tipuri de locuri de muncă vor fi create și dacă oamenii pot fi instruiți la timp, ah, problema reală! Producția modernă cere competențe tehnice și digitalizare, și cu fiecare pas se transformă mai repede decât, să spunem, automobilele. Oare va fi un deficit de muncitori pe care industriile armamentului îl vor simți?
Locurile de muncă din sectorul apărării au o statistică interesantă: raportul locurilor vacante față de șomeri este mare, iar șomajul chiar a crescut din 2023. Așa că, trebuie să ne întrebăm, se va dezvolta capacitatea de muncă în aceste condiții? Dar, totuși, cât din acest plan grandios se va concretiza în comenzi reale pentru firmele europene de apărare? Rămâne de văzut! Oare această nebunie se va transforma în realitate sau e doar un alt balon de săpun?
“`
