“`html
Borrell aruncă bomba: Europa în criză, prietenul nostru american nu mai e un aliat real!
Într-o declaraţie extravaganta, Borrell, politicianul spaniol, a băgat nişte subiecte fierbinţi pe masa presei înainte să îşi înceapă prelegerea inaugurală în cadrul cursului de vară cu titlul „Noua Ordine Mondială şi Axa Atlantică” de la Universitatea din Extremadura, un eveniment ce promite discuţii al naibii de interesante, nu-i aşa?
El s-a jucat cu idei la grămadă şi a menţionat diviziunile super adânci din Uniunea Europeană referitor la relaţia cu Washingtonul, spunând clar că unii consideră că fără “prietenul american” suntem ca o barcă fără pânze, iar alţii susţin că actualul “prieten” nu ne mai apără cum trebuie și că e timpul să luăm soarta în mâini. Aici deja se îngroaşă gluma cu diferenţele care sunt adânci ca Marea Moartă!
Totuşi, toţi par de acord cu un punct: Europa trebuie să se înzestreze cu capacităţi defensive mai mari, dar ce este momentul coordonat, când, de fapt, fiecare trage în favoarea sa?. Borrell s-a întrebat retoric cum poate fi un aliat militar când căpitanul lor, Donald Trump, loveşte dur în produsele europene cu nişte tarife care sunt ca un ghimpe pe calea prieteniei.
Avertismentul lui Borrell este clar: relaţiile transatlantice sunt pe un teren extrem de firav, iar conflictul din Ucraina dar şi cel din Fâşia Gaza sunt nişte ciocane care lovesc fără milă asupra unităţii europene, zvârlind Europei o provocare serioasă într-un teren minat.
Kalashnikovul la care băgăm toţi capul e că Uniunea Europeană nu poate să ia niciun fel de măsură în cazul binecunoscutului Israel, ci reprezintă o absenţă frustrantă, mai ales când violencia e ca atunci când te loveşte soarele pe obrăje. Borrell susţine că morţile sunt pe bandă rulantă, iar Europa stă pe tuşă fără să reacţioneze, de parcă ar fi într-o stare de neputinţă = o situaţie inacceptabilă!
Toate acestea, zice el, sunt rezultatul unei reguli proaste – unanimitatea care blochează deciziile, unde unii cer sancţiuni, iar alţii se opun, invocând trauma Holocaustului, lăsând Europa paralizată, dar fără un bandaj pe rănile deschise. Şi aici, e clar, paralizia este un duşman pe care nu-l poţi ignora!
În mijlocul acestei furtuni, Borrell a ieşit în evidenţă laudând guvernul spaniol ca fiind un exemplu de “activitate” şi “decizie” în ce priveşte Gaza și apărarea, spunând că Spania vorbeşte tare și clar, chiar dacă nu e lider, dar contribuie cu opinii care nu pot fi trecute cu vederea în peisajul internaţional. Clar ca buna ziua, nu-i aşa?
“`
