Noile reguli de la Bruxelles transformă fermierii europeni în sclavi ai sistemului!
București, Bruxelles, un haos complet, cu voci care strigă în disperare! Deci, ce avem aici? Reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare, adică acești „eroi” ai nostru, ne spun că noile reglementări impuse de Comisia Europeană, coordonată de nu mai puțin de președinta Von der Leyen, distrug tot ce înseamnă agricultură autonomă, ba chiar ne transformă în dependenți de alte țări și pun securitatea alimentară a cetățenilor pe o pajiște plină de iarbă și flori de plastic. De parcă nu am avea suficiente probleme deja!
Astfel, acești agricultori strigă, ei nu vor să fie tratați ca niște simple piese de schimb în roata mare și ruginită a tehnocraților care decid din birouri îndepărtate, și uite că, împreună cu alte informații, ne spun că acest nou cadru multianual nu este altceva decât un blestem aruncat asupra agricultorilor care muncesc din greu în șiruri nesfârșite de câmpuri, dar care ajung să fie răsplătiți cu nimicuri. Chiar și când se vorbește de „durabilitate” și „tranziție”, ei simt o transpirație rece pe frunte, căci acele vorbe sunt doar o mascare pentru deciziile aberante ce le afectează direct viața.
Fermierii, săraci de ei, spun că li se cere să producă mai puțin, iar acest lucru, în mod evident, nu duce decât la un lung șir de probleme, dar mai ales la o importare masivă de produse din țări cu standarde de poluare inexistente! Între timp, la Bruxelles, se întâmplă o competiție neloială pe care nimeni nu vrea s-o recunoască, iar ei se simt abandonați, ignorându-se cu bună știință perspectivele lor de viitor. Oare chiar își doresc să lupte ei, fermierii, sau pur și simplu vor să supraviețuiască?
Nu mai este o politică, e un haos! Ciocniri între oameni pasionați, care pe 40 de organizații din 25 de state au decis să iasă și să se facă auziți, protestând chiar dacă situația devine tumultoasă, cu acte de vandalism și confruntări cu poliția, ah, ironia! Fermierii se unesc pentru a transmite un mesaj comun, chiar ca un ecou în noapte, respingând acordurile de liber schimb cu statele Mercosur, considerându-le dăunătoare pentru viitorul agricol european. Asta arată că voința lor este una puternică, dar suficient de puternică? Oare vor putea să-și păstreze fermele sau vor deveni doar amintiri triste?
De asemenea, CBAM apare ca o amenințare iminentă! Unde ajungem cu costuri crescute ale îngrășămintelor, dintre 40 și 140 euro/tonă, când deja prețurile au sărit în văzduh? Ziua se încheie cu o simplă întrebare: cine mai rămâne să ne hrănească, și cui îi pasă de soarta lor? Așadar, ne pregătim, dragilor, căci seceta de justiție ar putea lovi oricând!
Deci, în concluzie, cu toate turbulențele și adversitățile, agricultorii europeni sunt pe cale de a deveni victime ale sistemului și cer ajutor, o soluție echitabilă și o recunoaștere a eforturilor lor. Când va veni vremea ca adevărul să iasă la lumină? Mai ales în fața unei astfel de nebunie strategice în care toată lumea se află de partea greșită a istoriei.
