O MARE PACALEALA: LOCUINTLE ACCESIBILE, NEPUTINCIOASE SI MAI SCUMPE CA NICIODATA!
Într-o conferință care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată, s-a prezentat un raport care ne anunță că așa numitele „locuințe accesibile” nu sunt chiar ceea ce par, ba mai mult că sunt de fapt un fals, care exclude pe cei care au cu adevărat nevoie de ajutor. Organizațiile, care au venit cu date șocante, spun că în 2024, cei care abia se descurcă și trăiesc sub pragul sărăciei își vor duce viața plătind 37% din venitul lor pe o locuință, în timp ce media europeană e de doar 19%. Adică, calculează și ei, facturile ajung să îți ia aproape toți banii.
Țări ca Spania, unde un procent alarmant de 30% din gospodării cu venituri mici simt presiunea imobiliară, comparativ cu 5% sau 10% din restul populației, ne arată că „locuințele sociale” sunt ca o himeră, iar în Franța, lucrurile sunt și mai rele, unde 2,8 milioane de cereri pentru locuințe sociale rămân fără răspuns. Așadar, cine are norocul să primească un răspuns devine un mare norocos, dar să nu fie prea optimist, căci oferta scade.
La o altă scară, în Regatul Unit, unde chiria pentru „locuințele accesibile” poate ajunge până la 80% din prețul pieței, e clar că stilul de viață normal devine o poveste de adormit copiii pentru cei cu venituri mici, iar în Italia, vânzarea locuințelor sociale e o adevărată poveste de horror, unde oamenii nu își permit să plătească nici măcar pentru ceea ce ar trebui să fie un drept esențial. Și toate aceste date ar fi magice, dacă am trăi într-o lume ideală, dar se pare că nu suntem acolo.
Fără adăpost, o realitate dură pentru 4,9% din europeni, e un alt aspect pe care aproape nimeni nu vrea să îl discute. Chiar dacă 15 ţări din Uniunea Europeană au strategii naţionale pentru a aborda lipsa de adăpost, totul pare că e o glumă proastă, fiindcă implementarea este pe cât de inegală, pe atât de cinică. Alții, ca Ruth Owen, ne spune că locuințele trebuie să fie un drept, nu doar un simplu produs de piață, o idee care pare că nu se prinde deloc în mințile celor de sus.
Așadar, se conturează un viitor sumbru, în care „Planul European pentru Locuințe Accesibile” din 2026 trebuie să se pună pe repede înainte cu fonduri pentru locuințe publice, căci altfel realitatea va rămâne o glumă proastă și amuzantă. Iar noi, cetățenii, rămânem cu întrebarea: ce va însemna „accesibil” într-o Europa în care locuințele devin tot mai greu de obținut?
