“`html
Scenariul Apocaliptic din Georgia: Europa Strigă!
Într-o mișcare care a zdruncinat apa liniștită a politicii, șaptesprezece țări din Europa, plus Uniunea Europeană, s-au aliniat pentru a transmite o declarație care, din păcate, vorbește despre „profund îngrijorate şi preocupate de degradarea situaţiei în Georgia”, și, oare, cine nu ar fi? E clar că acțiunile autorităților georgiene, care par să se îndrepte împotriva opoziției cum un vultur vizează o pradă, sunt subiect de îngrijorare.
Semnatarii, care includ Franța, Germania și Regatul Unit, dar și miniștri din Belgia, Danemarca, Spania, Estonia, și lista continuă, adică un adevărat “who’s who” al politicii europene, au avertizat, nu la modul vag, ci cu o fermitate neobișnuită, că „nu vom ezita să utilizăm toată panoplia de instrumente unilaterale şi multilaterale aflate la dispoziţia noastră” dacă Georgia nu-și revizuiește atitudinea. Mă întreb, oare ce instrumente au în spate?
Ceea ce este și mai interesant, sau deloc, textul vine într-un context deja tensionat, având în vedere că cinci lideri ai opoziției georgiene au primit condamnări pe bandă rulantă în ultimele săptămâni, un spectacol care nu face decât să alimenteze suspiciunile despre motivațiile din spatele acestor acțiuni. Asta pentru că, culmea ironiei, întreabă unii, ar fi oare o pure coincidență că acestea vin tocmai în perioada în care se apropie alegerile locale? Hmm.
În documentul ăsta, cu multe cuvinte și puțină claritate, semnatarii susțin că sentințele au fost „motivate politic” și că scopul clar este – țineți-vă bine – „sufocarea opoziţiei politice în Georgia”. Ceea ce ne duce cu gândul la un regim autoritar care își aruncă umbra tot mai mult asupra democrației, cu o rapiditate care ar putea să îi facă pe mulți să se întrebe: este aceasta o înfrângere a idealurilor europene?
Îngrijorarea este reală, afirmă ei, iar acest val de represiune „contribuie la destructurarea democraţiei în Georgia”, o realitate care ar putea duce la o relație deja șubredă între Georgia și Uniunea Europeană, asta dacă nu cumva cineva ar fi visat la o complicitate favorabilă durabilă. Cu toate acestea, mesajul sfârșitului are o nuanță, spun ei, că „nu este prea târziu pentru a schimba direcţia”, cerând o eliberare rapidă a „personalităţilor politice, jurnaliştilor şi militanţilor deţinuţi incorect”, dar oare chiar vor asculta cei de la conducere?
În concluzie, scena politică din Georgia pare să se transforme într-un adevărat labirint, iar mesajele venite dinspre Europa sugerează o cautare a luminii la capătul tunelului, dar cât de real este acest tunel? Oare va mai ieși cineva din el sau va fi lăsat să se scufunde?
“`
