“`html
Un Eșec Rușinos în Negocierile privind Plasticul: Planul Ambițios S-a Transformat în Nebunie!
Într-un tumultuos spectacol de incompetență globală, reprezentantul Norvegiei, copreședinte al unui grup de țări ce-și propuneau un tratat super-ambițios, dar se pare că nu a fost să fie, a proclamant săptămâna trecută, în zorii zilei de vineri, în fața a 185 de guverne că, din păcate, „nu vom avea un tratat privind poluarea cu plastic aici, la Geneva”… Da, exact așa, v-am spus, o plecăciune a tuturor speranțelor ecologiste!
Așadar, înainte de acest fiasco, India și Uruguay, în mod foarte caraghios de sincer, au semnalat incapacitatea negocierilor, cu un consens pe cale de dispariție, and here we are, ce ironie, nu?
Președintele negocierilor din Ecuador, Luis Vayas Valdivieso, s-a străduit peste măsură, prezentând nu una, ci două versiuni ale unei propuneri de compromis, totul în 24 de ore, dar uite că ultimele încercări au fost sortite eșecului, chiar cu o atmosferă încordată, ca într-un film prost.
Lăsând la o parte detaliile, noul text, acel compromis salvator, mai conținea pe hârtie multe puncte de clarificat, da, peste o sută după 10 zile de discuții pe aceleași teme; rezultatul? Tăcere și dezamăgire, ce vremuri!
Devine din ce în ce mai neclar viitorul acestor negocieri… nimeni nu știe, dar pacienții deja dau în clocot și delegații de la Fiji își varsă amarul, lamentându-se despre cum acest eșec „slăbește multilateralismul”.
„Câteva țări, ghidate de interese financiare pe termen scurt”, a spus ministrul francez, Agnes Pannier-Runacher, acuzând o duzină de blocaje pe calea unui tratat ambițios. Cum poți să blochezi voința umanității pentru niște câțiva bani?
Pe lângă tumultul ăsta, Uganda a adus o idee faină: dați-ne o nouă rundă de negocieri, pe când Comisarul european pentru Mediu, Jessika Roswall, sugerează că, cel puțin, s-a pus o temelie bună pentru viitor. Bună treabă, nu?
Ce trebuie să înțelegem din acest joc? Taberele sunt la fel de împărțite ca și până acum; ambițioșii din UE, Canada și alte colțuri ale globei vor să scape de plastic și să salveze planeta, dar țările producătoare de petrol, iarăși, sunt contra oricăror restricții – un mers pe sârmă în care toată lumea se zbate!
China, marele jucător în producția de plastic, a preferat o abordare discretă, semnând niște documente dar tăcând ca o pește în timpul discuțiilor – nu este un paradox, mai degrabă o ceartă în soare!
După cum bine știm, planeta naște acum plastic mai mult decat în ultimele cinci decenii… ei bine, producția e în creștere, iar cifrele mai puțin de 10% din reciclare sunt la fel de șocante ca un thumbs down într-o competiție.
ONG-ul Greenpeace a tras un semnal de alarmă, declarând că eșecul de la Geneva trebuie să fie o „avertizare globală”; dar să nu ne facem iluzii, industria petrochimică nu va ceda fără o luptă strânsă.
În concluzie, situația e complicată. Interesele mai multor guverne vor rămâne blocate pentru că „o mână de actori rău intenționați” au decis să joace cartea intereselor lor… dar oare, în cine ne punem noi toți speranța? E o întrebare care ar trebui să ne frământe pe toți.
“`
