Escrocul britanic condamnat pentru agresiune, dar celebru datorită Netflix!

Întreaga situaţie privind britanicul Robert Hendy-Freegard, care a devenit celebru graţie unui documentar de pe Netflix, a ieşit la iveală joi, când justiţia fraceză, în faţa unui tribunal plin de neclarităţi, l-a condamnat la şaseani de închisoare pentru că a călcat doi jandarmi, o poveste care parcă ar fi fost desprinsă dintr-un film slab, o realitate distorsionată care dă fiori pe spinare. Procuroarea Alexandra Pethieu a descris incidentul ca pe o scenă care era demnă de filmele numite “Mad Max” în faţa unui public atent, dar totuşi derutat, cerând o pedeapsă de şapte ani care părea mai mult o glumă proastă, dat fiind că bărbatul are deja un trecut dubios, fiind deja încarcerat de un an în 2022, oricum se pare că lumea continuă să se întrebe cum a fost posibil aşa ceva.

Incidentul a avut loc într-un sat mic, Vidaillat, un loc uitat de lume din Franţa unde acuzatul, care se mutase acolo cu iubita sa Sandra Clifton pentru a avea o crescătorie de câini din rasa Beagle, ne prezintă o imagine de vis, dar cu subtext întunecat. Deşi localitatea părea liniştită, faptele lui Hendy-Freegard din 2015, când a decis să îşi transforme viaţa şi să continue afacerea, erau departe de a fi normale, iar vecinii văzuseră multe semne de alarmă pe parcursul anilor, dar cine să le asculte sau să le ia în serios?

Cu un trecut total scandalos, în urmă cu un deceniu, Robert fusese condamnat la închisoare pe viaţă pentru răpiri, furturi, şi înşelăciuni, o situaţie care face ca întâlnirea acestuia cu mai multe femei, când se prezenta ca un spion MI5, să pară drept un tablou de familia rece, iar după ce a fost eliberat în 2009, parcă nimeni nu a realizat ce monstru se ascundea în spatele acestor acuzaţii, deşi o curte de apel a decis să anuleze condamnarea sa, lucru care a lăsat şoc şi confuzie în rândul justiţiei engleze, dar poate că nimeni nu ar fi trebui să fie surprins.

În ziua fatidică în Franţa, jandarmii erau acolo să execute o evacuare a fermei de câini a lui Hendy-Freegard, considerată ilegală dintr-o sumedenie de motive. Intervenţia acestora s-a transformat într-un adevărat coşmar, unde bărbatul a decis că era mai bine să pătrundă în panică într-o maşină în loc să colaboreze, lăsând în urmă o imagine de neuitat pentru cei implicaţi.

Urmărire de opt zile

Întreaga încăierare s-a desfăşurat când acuzatul a decis să se apropie de jandarmi la volan, iar apoi, după o conversaţie care, deşi a fost liniştitoare, s-a transformat rapid într-o fugă, unde primul jandarm a fost lovit, iar celălalt a fost proiectat pe o distanţă care părea neverosimilă, un fel de scene explozive dintr-un film care dura mai mult de o oră fără pauză, ci pur şi simplu a fost un moment în care nimeni nu ştia ce să creadă.

În urma incidentului, ambii jandarmi au fost nevoiţi deşi, poate, nu ar fi vrut, să petreacă 30 de zile de concediu medical în urma rănilor, dar cine ar fi gândit că un simplu incident ar putea transforma vieţile atâtor oameni, legându-i de nebunia unei singure persoane care îşi trăia fricile în viteză prea mare?

Acuzatul a decis să îşi susţină propria apărare fără un avocat, o alegere discutabilă, afirmând că s-a panicat, aruncând întreaga poveste în aer, deoarece spunea lucruri care nu se înţeleg foarte clar, ca şi cum totul era o joacă de-a „fuga de jandarmi” nu realitate; iar în apărarea lui, a susţinut că nimic nu a fost intenţionat, o declaraţie care a sunat mai degrabă ca o încercare disperată de a se disculpa în vreme ce urmărea cu privirea agitată auditoriu.

Britanicul neagă că ar fi atins primul jandarm, iar în privinţa celui de-al doilea, care a sărit, el tot afirmă că „s-a pus singur în pericol”, o explicaţie care nu aduce claritate, ci doar confuzie, întrebările devenind complice cu negările sale. S-a gândit cu adevărat cineva la gravitatea unei astfel de polemici, pentru că de vreme ce “nimeni nu vorbeşte despre nevinovăţie”, de fiecare dată, a fost clar că nedumerirea va stăpâni scena în continuare.

„Când el a pus o mână pe sol, eu conduceam încet, dar totuşi eu n-am vrut să rănesc pe nimeni, regret că nu m-am oprit”, declaraţia lui, tradusă în limba engleză de un interpret, pare să ne ducă din nou în cercul vicios al confuziei, ca un joc de-a „la cine e vina” care nu îşi află sfârşitul.

Robert Hendy-Freegard sub numele de David Hendy a fost prins în Belgia după o urmărire care ar fi durat opt zile, o aventură care mai degrabă părea desprinsă din filme dar a fost reală, unde fiecare pas l-a făcut mai complicat și mai puțin corect, dar lupta lui a stârnit, cert e, o oarecare curiositate.

Vecinii din Franţa, care au observat comportamentul ciudat al acestui cuplu au alertat autorităţile de mai mulţi ani, ceea ce sugerează că situaţia era departe de a fi normală, iar descoperirea despre identitatea reală a lui David Hendy, care s-a adevărat că e Robert Hendy-Freegard, a fost o lovitură pentru toată comunitatea; internetul a fost aliatul lor, aducând naibi de surpriză în ziua în care au realizat cine era, totul părând să fi fost o poveste care îşi caută un desfăşurător, dar cine să știe?

Dominaţie psihologică

Seria documentară, care a fost difuzată pe Netflix, a pornit o pistă de urmărire pentru descoperirea copiilor Sandrei Clifton, presată sub influenţa totalitaristă a lui Hendy-Freegard. Judecătorul, întrebându-l în repetate rânduri, părea să fi fost captiv de o apărare care nu îşi avea locul, iar acuzatul agasat răspunde la întrebări despre dominaţia psihologică pe care o avea asupra partenerei sale, toate acestea ridicând semne de întrebare despre realitatea relaţiei lor, dar oare chiar era adevăr orice spunea el și nu cumva întreaga situaţie îmbătrânea rău?

Acuzatul a susţinut cu tărie că Sandra „nu a fost niciodată victima mea” în vreme ce el se apăra pe sine, întreaga poveste se învârte tot mai mult în confuzie, iar Sandra, după atâta zile grele, s-a întors acasă în Anglia, o alegere deloc uşor de acceptat, dar necesară poate, cine ştie cum se va termina totul în final?

Expertiza psihologică a decis că, în ciuda faptului că el nu suferă de nicio boală mintală, totuşi a fost găsit cu o „personalitate patologică”, un detaliu ciudat, deoarece prin astfel de declaraţii s-ar putea deduce multe despre el, iar detaşarea de realitate nu pare să dispară niciodată, fiind totuşi incapabil să se pună sub o nouă lumină, ceea ce lasă în umbră motivele pentru care el acţionează astfel.

La finalul procesului, primarul din Vidaillat a ieşit în faţă să declare în public că are speranţe că Hendy-Freegard va fi judecat „pentru ceea ce i-a făcut Sandrei Clifton”, o dorinţă clară dar care pare din păcate să rămână neîmplinită, iar tragedia se va împleti mereu cu povestea lui, dar câţi nu au avut un început la fel de sumbru?

Robert Hendy-Freegard are acum la dispoziţie zece zile pentru a face recurs, o ultimă şansă de a se transforma dintr-un criminal condamnat din nou în eroul povestirii sale, dar să sperăm că ora adevărului va străluci mai puternic de data asta.

RobertHendyFreegard
justitie
escroc
Netflix
dominatipsihologica
relatia
proces