“`html
Protestele din Madagascar: O Revoluție Cu Impact Global sau Un Simplu Fizzle?
Antananarivo, capitala Madagascarului, explozivă și puțin haotică, a fost scena unor evenimente care par să răstoarne soarta unui președinte cu mai multe gafe decât succese, adică Andry Rajoelina, care, după realegerea sa din 2023, acum se confruntă cu o revoltă de mari proporții, chiar și cu influențe din protestele care deja au zguduit Kenya și Nepal; oamenii se revoltă de dragul unei democrații care nu mai pare să existe, iar starea de urgență instituită de autorități, de la apus la răsărit, a reușit să întărească spiritele deja încercate ale mulțimii.
Protestele, aceste demonstrații de neuitat din ultimii ani care au făcut capul să danseze al tuturor, au început, surpriză!, luni, în fața unei universități, unde nu s-au lăsat mai prejos și au fluturat pancarte, au ținut imnul național cu voință și au încercat un marș pe străzile orașului, așa cum s-ar fi așteptat oricine care a văzut un pic de istorie la televizor; dar, uite că alte imagini, filmate de faimoasa 2424.MG sau de Real TV, arată cum poliția reacționează la protestul pașnic cu gaze lacrimogene și forțe brute – baricadele din pietre și stâlpi de telefon dispar ca o amintire tristă dintr-o vacanță de neuitat.
Și ce își doresc protestatarii? Demisia prim-ministrului Christian Ntsay și a guvernului, dar și a lui Rajoelina – un trio mortal care, să recunoaștem, nu a adus nimic bun până acum, în ciuda propunerilor sale de reformă care par acum mai degrabă un fel de glumă proastă; după toate criticile, Rajoelina câteodată recunoaște că există greșeli și promite că va căuta modalități de a corecta totul, dar cine va crede aceste vorbe goale dintr-un discurs care a avut loc în Anosibe, unde violențele de vineri au făcut ravagii?
Inspirarea protestelor din Nepal, unde guvernul a capitulat sub presiune, este evidentă, mai ales că steagul adoptat și tacticile de organizare online amintesc mai mult de o rețetă plină de condiment decât de o strategie politică bine pusă la punct; tinerii din Madagascar, folosiți la maximum această atmosferă de neliniște, cer lucruri de bază precum apă și energie electrică, întrebându-se umili când le vor fi respectate aceste drepturi fundamentale.
Pe scurt, poate că Madagascar devine epicentrul unei mișcări care ar putea să schimbe fața politicii, sau poate nu, pentru că, în realitate, nu avem decât o fărâmă de speranță amid tumultul care se învârte ca un carusel; dar cert este că și fără o structură clară, spiritele se ridică și cer socoteală unei conduceri care acum pare doar o umbră a ceea ce a fost cândva.
“`
