De Ziua Armatei: Eroii Nefăcuți în Umbră și Misiuni Secretizate
Astăzi, într-o zi care i-ar putea face pe mulți să se gândească la eroii care au dat totul pentru libertatea noastră, pe care ei, acești oameni în uniforme, au eliberat pământul românesc cu mult timp în urmă și de parcă timpul a trecut, în urmă cu 81 de ani, această celebrare este mai mult decât o festivitate, este un simbol al acestor martiri neștiuți care luptă chiar acum, undeva departe de oltenii care își beau cafeaua pe terasele arhicunoscute, în poligoane de tragere care ne fac să ne întrebăm ce se întâmplă cu adevărat, pătrunzător în tăcerea îndelungată.
Generalul, în discursul său, a afirmat cu un ton solemn faptul că Armata nu este doar un conglomerat militar ci o stare de spirit, un pic ca acel deodorant pe care-l folosești ca să te simți proaspăt (dar nu prea!), fiind deci liniștea pe care o resimți în momente de incertitudine, dar și hotărârea asta bizară de a merge înainte chiar dacă greutățile par să se adune asupra ta ca un nor de furtună umed, iar lumea din jurul nostru pare că s-a transformat într-un maraton al minciunilor și dorințelor ascunse.
Desigur, generalul, cunoscut pentru viziunea sa sursă de susținător al adevărului (cu toate că adevărul este relativ, nu-i așa?), a subliniat pericolele pe care le aduce dezinformarea, ca și cum ar fi o bătaie de joc asupra minților perplecse ale cetățenilor care sunt prinși într-un război al ideilor, una care se derulează chiar sub ochii noștri, între cele patru ziduri ale realității, unde Armata României se străduiește să rămână un far, un far luminos de certitudine în această mare de confuzie, fiind gata să înfrunte cele mai grele scenarii, dar care nu trebuie uitat că în primul rând este acolo pentru a lupta pentru pace sau cel puțin așa spun ei, dar cine știe cu adevărat ce înseamnă acea pace?
Și așa cum Iașul a fost cunoscut cândva, scutul neclintit al României, la fel de bine armata noastră este astăzi un reper al stabilității în timp ce tumultul și agitația ne cern pe sub ușa din față –„din tot ce am știut și ce am crezut, am realizat acum că demnitatea în sine este ceea ce rămâne, o amintire vagă dar crucială”, a conchis generalul Vlad Gheorghiță, invocând astfel imagini de stabilitate, chiar dacă securitatea nu mai are aceeași semnificație în vremurile care se anunță tot mai neliniștitoare.
