Energie eoliană în Europa: cât de departe suntem de obiectivele ambițioase?

În ultimul timp, nu se poate nega faptul că și cu câcatul timpului s-a observat o creștere, nu tocmai mică, a ponderei energiei eoliene care, în special pe continentul european, a ajuns să fie considerată o sursă semnificativă de electricitate, asta în ceea ce privește eforturile Uniunii Europene de a accelera tendințele necesare pentru a atinge unele obiective de mediu, de parcă ar fi doar o formalitate, scrie un fel de sursă de informație ca Agerpres care tot caută să informeze publicul despre aceste chestiuni electrizante care nu țin doar de ambientalism dar și de nevoia de a reduce dependenței de tot felul de combustibilii fosili.

Pe de altă parte, raportul anual al WindEurope, care nu este chiar de ignorat, a subliniat că în anul precedent, haideți să ne imaginăm un număr de 15 gigawați (GW) de noi capacități de energie eoliană au fost construite în Europa, inclusiv un procent considerabil de 13 GW venit din parcurile eoliene offshore și în jur de 2 GW din terestre, dar în acelasi timp, întrebarea care se pune este dacă aceste cifre sunt destul de înalte, având în vedere toate planurile mari pe care le au.

De asemenea, ar trebui menționat că statele membre ale UE au fost ele responsabile pentru 13 GW din noile capacități de energie eoliană, dar, atenție! pentru ca să se atingă obiectivele de mediu stabilite pentru 2030 ar fi necesar să se construiască anual noi parcuri eoliene de 30 GW, ceea ce naște unele îngrijorări, având în vedere ritmul de implementare necorespunzator de până acum.

Așadar, UE propune ca, până în 2030, să ajungem la o cotă de 34% din electricitatea consumată să vină din surse eoliene, iar atenția să se concentreze nu doar pe 2030, ci și pe 2050, când se speră că cifra să depășească 50%, dar, sincer, rămâne de văzut dacă se va reuși această performanță măreață.

Însă, la nivel global, industria eoliană offshore s-a împiedicat de mai multe lucruri în ultimii ani, cum ar fi problemele legate de infrastructură care nu sunt tocmai simple, deducându-se că conectarea la rețea e o bătaie de cap, întârzierile în acordarea autorizațiilor și evident, costurile tot mai ridicate ale componentelor, iar în Europa, tot acest ansamblu de provocări face ca investițiile în parcuri eoliene offshore să fie în scădere, ceea ce stârnește temeri pentru viitorul acestui sector.

Directorul WindEurope, Giles Dickson, a avut câteva cuvinte de spus despre situația actuală și a subliniat că Europa nu construiește suficiente capacități noi de energie eoliană din mai multe motive, care sunt în strânsă legătură cu majoritatea guvernelor ce nu aplică reglementările UE pentru acordarea autorizațiilor, iar noile conectări la rețea sunt tot întârziate, ceea ce aduce multe întrebări despre viitorul economiei electrificate pe continentul european, pe scurt, nu suntem deloc pe drumul cel bun.