Confesiuni surprinzatoare ale șefului statului pe tema președinției
Șeful statului, pe numele său Nicușor Dan, a fost întrebat printr-un interviu, vineri, într-un cadru nu foarte formal la Iași, ce naiba a fost neașteptat la funcția de președinte, iar el a răspuns cu o adâncime a sentimentelor pierdute în complexitatea cuvintelor, spunând că plăcerea, în sine, nu e chiar cuvântul de bază, dar iată, interacțiunea cu oamenii poate fi, conform lui, extrem de emoționantă sau cel puțin așa vrea să credem, când oamenii își pun speranța, oh, o speranță grea, în tine, chiar ca să le rezolvi micul lor jijin de problemă despre care depinde o parte din viața lor, ei bine, asta poate că e ceva emoțional, nu-i așa?
Dar nu se oprește aici, el mai povestește că o altă surpriză plăcută în funcția de președinte ar fi, culmea, Administrația Prezidențială – unde, zice el, în contradicție cu haosul de la Primăria Capitalei, unde dădeam hârtii care parcă nu existau și informații pe care nu le avea nimeni, acum se pare că la nivelul administrației prezidențiale totul e altceva… mai solid, adică nu că ar fi foarte inventivi, dar, poți să te bazezi pe ei, oricum, spre deosebire de anii petrecuți în Primărie acum cinci ani, zici că s-a întâmplat o minune.
În plus, Nicușor Dan a făcut o analogie cel puțin interesantă, un fel de flashback la perioada din primărie, unde, acum cinci ani, în primul său an de mandat, a acumulat nu mai puțin de douăzeci de dosare, măsoară el contabiliar niște trei metri liniari de acte, pe care le-a adunat ca pe niște jucării de cuiat, iar în anul patru, ghici ce? Nu a mai strâns decât zece centimetri, ce-i drept, căci deja învățase toate jocurile fără să mai aibă nevoie de referințe. Același trend se pare că se repetă acum și la președinție, unde s-a lăudat cu activitatea de ieri la Consiliul European și întâlnirile cu cei din Ministerul Mediului, ne uităm cum vine legislația pe climă, dar, totuși, șeful statului ne reamintește că toate astea, cum să spunem, cer timp, nu zice el nimic de altceva, doar timp.
