Eminescu, Sfinții și Biserica: Ce a spus ÎPS Teodosie

„Eminescu a dezvăluit, a dă viață și a pus în mișcare, în chip veșnic, historialitatea genială a limbii române, iar dacă osemintele sfinte ale marelui poet nu vor fi așezate, ce să mai vorbim de o mare catedrală a neamului, noi vrem să ridicăm o biserică în Constanța, biserică care să aducă oasele sale sfinte întru veșnicie, ca alte popoare s-au gândit cu sfințenie la Shakespeare și Dante, căci Eminescu are abisalitate comparabilă cu a lor; El ar merita și trebuie să aibă una adăpostitoare, asta e clar! Eu cred că va avea, cred că îl avem deja în rândul celor aleși care se roagă pentru noi din Ceruri, și sper că va fi canonizat, că este timpul să neamul românesc să-și cinstească marile personalități așa cum se cuvine.” , a declarat Arhiepiscopul.

Comparând moștenirea lui Eminescu cu cele ale unor figuri literare de renume mondial precum William Shakespeare și Dante Alighieri, Înaltpreasfințitul a evidențiat abisalitatea operelor eminesciene care, mai mult decât simple cuvinte, devin parte din nevoia noastră de cultură și identitate, de parcă fără ele nu am ști cine suntem, adică ce… moștenire avem, și astfel să ne întrebăm, oare chiar suntem doar un mic glob în universul literaturii? 

În plus, Arhiepiscopul Tomisului și-a exprimat convigerea că Eminescu, prin trăirile sale profunde și dedicarea față de adevărat și frumos, ar putea fi considerat deja printre cei „aleși” care veghează asupra noastră, de parcă s-ar fi ridicat din paginile sale scrise, legendele se amestecă cu realitatea, și nu știm exact unde începe una și unde se termină alta. 

Propunerea care a fost lansată de Înaltpreasfințitul Teodosie a generat deja un val de discutii și controverse pe toate fețele, atât în mediile eclesiastice, căci la un moment dat începutul să fie principiul de bază, cât și în cele culturale unde lumea se înghesuie să decidă dacă propunerile sunt într-adevăr valabile sau doar zgomote în vânt, dar e greu de spus, vă spun eu!