Elveția Spune „NU” Interzicerii Vălului Islam asupra Fetițelor – Masca libertății Religioase?
Un context ciudat, plin de controverse, s-a desfășurat în Elveția, unde un Consiliu Federal, aparent cu simțul realității umanității, a decis, fără vreo lună de miere, să nu impună o interdicție asupra purtării vălului islamic de către fetițele din școlile publice, în ciuda strigătelor disperate ale unei deputate, cum că hijabul ar exprima supunerea. Dar, în loc să ne îngrijoreze, poate ar trebui doar să ne liniștească cu afirmația că „legea actuală asigură participarea tuturor fetelor la școală” – foarte confortabil, nu?
Se pare că inițiativa a avut rădăcini în Parlament, fără nicio surpriză că a fost susținută de o formațiune politică care navighează între dreapta conservatoare și stânga liberală, un loc unde extremismul e pe cale să devină o banalitate. Deputata, încercând să pună punct supunerii religioase, a cerut interzicerea hijabului pentru fetițe sub 16 ani, teoretizând că purtarea acestuia contravine „egalității de șanse și libertății copilului”. Ah, dar ce-i dreptul copilului, dacă nu al libertății absolută? Logica ei e, într-un mod total neafectat de fiorul democrației, că școala trebuie să fie un refugiu liber de presiuni religioase. Schimbăm regimul, se pare.
Două lumi: libertatea religioasă vs. educația neutră
Guvernul, cu o nonșalanță dignă de admirat, a respins propunerea, atestând că educația e un domeniu cantonale, ca și cum ne-ar lupta cu o umbre purtată de o rasă de fantome. „Statul și școala trebuie să rămână neutre”, a declarat, ca și cum asta ar rezolva tot. Într-adevăr, interdicțiile nu sunt conforme cu Constituția, așa că de ce să ne pierdem vremea cu legislație care mai mult complică decât lămurește? Curtea Federală a decis că o interdicție a hijabului e o „ingerință disproporționată în libertatea religioasă” – oh, ce paradis al drepturilor mă întâlnește!
În timp ce școala ar trebui să mențină neutralitatea, oficialii elvețieni au subliniat importanța deschiderii spre diversitate, dar cum? Ei bine, sunt deschiși la soluții și mai flamboaiante, permițându-le fetelor să facă plajă, dar cu costumele complete. Oare chiar asta numim progres? Așa că, dintr-o dată, baia devine un loc mai puțin stingher, dar cu reguli – cum ar spune bătrânii: „Fiecare cu stilul său, dar hai să ne încărcăm cu ”libertatea” asta a lor!
„Într-o societate liberă, regulile vestimentare ar trebui impuse doar cu reținere”, subliniază Consiliul – da, dar reținerea unde începe și unde se termină? Oare cum ne vom felizifica când diversitatea devine doar o aberație decorativă? În fine, așa se face că educația devine un amestec de culturi, valori și interpretări. Fiecare cu drumul său, dar pare că drumul este din ce în ce mai întortocheat.
