“`html
Elveția se îngroapă în bani murdari pentru a-și păstra prestigiul financiar?
Într-o mare de scandaluri și respingeri interne, parlamentarii elvețieni, cu scandalul pe tavă, își ascund problemele sub preșul competitivității internaționale, drastic promovând ideea că transparența financiară e doar o fațadă. De exemplu, în răspuns la presiuni externe, au decis să mai lase o dată deoparte noile propuneri guvernamentale care vizează combaterea spălării banilor, decredibilizând astfel apelurile internaționale de moralitate.
Recent, respingerea parțială a legislației în iunie 2024 a stârnit controverse întrucât interesele economice, pare că au devenit dominante în fața reglementărilor de conduită financiară pe care unii parlamentari le consideră prea dure, în timp ce camera inferioară a parlamentului va reia dezbaterea asupra acelor propuneri care parcă se zbat între a fi acceptate sau nu, cu evidente jocuri politice în curs.
Hong Kong pune presiune pe Elveția, un lider pe cale de dispariție?
Pe câmpul de luptă al centrelor financiare, Elveția se confruntă cu nemiloasa ascensiune a rivalilor ca Hong Kong, Singapore și Emiratele Arabe Unite, care, conform unor zvonuri, ar putea să răstoarne ordinea economică globală în 2025, transformându-se astfel într-un potențial nou lider în administrarea averilor transfrontaliere, iar toată această nebunie a fost scoasă la iveală de un raport cu eticheta de prestigiu, dar care conține mai mult decât simpla contabilitate a averilor.
Barbara Steinemann, un nume sinonim cu controversele, a declarat că “e un război între centre financiare și interese economice”, adăugând, ca un strigăt de ajutor, că “americanii și alte țări europene vor să ne preia afacerile”, sugerează că presiunea e din ce în ce mai mare și că cineva trebuie să plătească.
Reforma, un labirint fără ieșire
Într-un joc al politicii, guvernul elvețian a afirmat contrariul, dorind ca țara să nu mai fie refugiu pentru banii murdari, dar noi veniți parlamentari au exclus organizațiile non-profit și trusturile din registrul de transparență, lăsând o fetișizare a legilor fără acoperire, iar acest lucru, după cum spun criticii, riscă să compromită angajamentele internaționale ale Elveției în lupta împotriva financiarizării terorismului.
Karin Keller-Sutter, ministrul de Finanțe, a declarat că strădania de a reforma inițiativele legislative a fost, prin amendamentele adoptate, subminată, afirmând că “sfera redusă de aplicare a noilor obligații pentru avocați” va influența negativ acest sector, ceea ce ar putea părea un joc de-a șoarecele și pisica.
Transparența este o iluzie?
Simone Gianini, un liberal de frunte în parlament, ne spune că “transparența nu trebuie să ducă la suprareglementare”, un pariu riscant când vine vorba de combaterea spălării banilor, deoarece anumiți parlamentari împărtășesc viziunea lui și se tem de rigorile unei reglementări care să le pună afacerile în pericol.
O alarmă roșie a fost trasă și de Anton Broennimann, care a afirmat că Elveția trebuie să rămână departe de atracția infractorilor, însă, cu riscant entuziasm, pe acest fundal, toate celelalte centre financiare s-au mișcat cu o viteză amețitoare, lăsând Elveția într-o poziție mai puțin dorită, cât timp Hong Kong și Singapore par deciși să seize fiecare ocazie de a înfrunta liderul elvețian.
“`
