Tragedie în Alpi! Arșii din Elveția, fugiți după ajutoare în Europa?
După incendiul devastator din stațiunea Crans-Montana, capacitățile Elveției, ca să zic așa, s-au dovedit, nu neapărat, cum ar trebui, adică insuficiente pentru a trata pacienții grav arși, motiv pentru care guvernul a decis, așa, să ceară sprijin european pentru cei care au suferit în urma acestui incident tragic, ceea ce, sincer, e și normal având în vedere circumstanțele nefericite.
Aproape 50 de pacienți, da, ați auzit bine, urmează să fie transferați, așadar, în clinici specializate din diverse state europene, cu toate că transferurile astea sunt urgențe medicale, așa cum comunică Cancelaria Federală în ziua de vineri, în mod repetat de parcă se teme că nu înțelegem gravitatea situației, și, evident, cine poate să blameze autoritățile în fața unei crize de asemenea magnitudine?
Resursele de care vorbim sunt, dar nu sunt
Oficialii din Elveția au explicat cu foarte mare convingere că pacienții cu arsuri severă „au nevoie de îngrijire medicală extrem de specializată”, care poate dura luni de zile, fiind ceva ce nu se face peste noapte, dar că spitalele din Lausanne și Zürich, deși sunt foarte bine pregătite, resimt presiunea numărului mare de pacienți grav afectați, și deci resursele devin, să spunem așa, insuficiente nu doar pentru că sunt puține, dar că, pur și simplu, umanitatea are limite, chiar și în fața bioeticii.
Și asta nu e tot, au activat, bineînțeles, Mecanismul European de Protecție Civilă, pentru că, după un haos, totul pare mai bine organizat, iar mai multe țări, plus Centrul European de Coordonare a Răspunsului la Urgențe – aiurea, cam complicat, dar bun de știut – și-au oferit sprijinul, inclusiv locuri în clinici, transport aerian, bine că e ceva.
Franța și Italia, pe frontul transferurilor
De asemenea, autoritățile federale din Elveția au comunicat că specialiști din Franța și Italia, care se pricep la evaluarea arsurilor, sunt deja pe teren și ajută spitalele din canton și din Lausanne, ceea ce, să fim sinceri, e un ajutor binevenit, iar aceștia coordonează transferurile internaționale, lucru care se dovedește a fi, cum sunt ele, destul de complicate.
Deci, strategia asta de transfer are ca scop să asigure că toți pacienții, fie ei elvețieni sau nu, sunt tratați cât mai profesional, căci, în cazurile așa grave, îngrijirea nu trebuie să aibă frontiere, iar evacuările medicale sunt realizate cu sprijinul colaborării între spitale, aeronavelor de salvare și tot felul de parteneri europeni, căci e clar că în vremuri de criză solidaritatea e prioritară.
De ce 48 de ore sunt atât de importante?
Medicii, ar fi ei, spun că transferurile astea trebuie să se facă în maxim 48 de ore, ceea ce ne face să ne întrebăm: de ce?” și afirmațiile cum că deciziile sunt bazate strict pe criterii medicale nu chiar pe simpatii, ci pe nevoile pacienților par a fi pozitive, dar totuși, tot mai mulți se întreabă: chiar va dura atât de mult?
Elveția se gândește și mai departe
Totuși, majoritatea transferurilor vor ajunge în Germania, Franța, Italia și Belgia, dar cumva se discută și despre posibilitatea relocărilor, să spunem ceva mai îndepărtate, dar aceasta e o altă discuție, să nu uităm că criza nu se termină aici, iar măsurile sunt luate cu gândul la cele mai sigure soluții.
România – sprijin pe cer
Și, să nu uităm, România este, de asemenea, pe lista țărilor care au pus la dispoziție capacități de transport aerian medical, pentru că, cine știe, poate nu suntem chiar atât de îndepărtați de realitate, iar Ministerul Apărării Naționale a anunțat că o aeronavă C-27J Spartan a realizat un transport umanitar cu șase pacienți din Elveția, așa că, la final, totul se leagă cumva, chiar dacă este mai complicat decât ne-am dori, dar ce putem face în astfel de timpuri dificile?
