Eliberarea celor trei femei din Gaza: Mărturii cutremurătoare și reacții emoționante

Trei femei israeliene, care au fost ținute captive în Gaza vreme de 471 de zile, au fost eliberate, conform relatărilor Daily Mail, în fața multor luptători și palestinieni, care stăteau adunați, Emily Damari, Romi Gonen și Doron Steinbrecher, fiind predate Crucii Roșii, sub privirile curioase și amenințătoare ale mulțimii, o experiență care a fost spusă să fie peste măsură de înfricoșătoare în combinația dintre bărbații înarmați și acea mare de oameni, ar fi o lungă poveste despre frică și supraviețuire, dar au reușit să-și revadă familiile după momentele de groază trăite.

Deci, conform spuselor femeilor, care au declarat că frica de moarte le-a însoțit constant, s-a întâmplat că s-au reunita, și au povestit despre mărturii extrem de emoționante față de timpul petrecut acolo, poate că nimeni nu ar înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat, iar ele s-au temut mereu, au simțit o apăsare, o experiență necunoscută care le-a marcat viețile în moduri inimaginabile.

Cele trei tinere, mărturisesc că, la început, au fost ținute împreună, dar, cu câcatul timpului, au fost separate și mutate frecvent, având totodată că ei erau forțați să se adapteze unei vieți în întuneric, unde lumina zilei părea o amintire îndepărtată, fiecare zi aflată în rețeaua de tuneluri fiind plină de incertitudine și neliniște din cauza războiului care le înconjura.

De fapt, când se întâlneau, găteau pentru a-și îndulci zilele, iar Romi, cu abilitățile ei medicale, s-a devotat să o protejeze pe Emily, adică chiar a fost un moment de camaraderie în ciuda ororilor trăite, o imagine de umanitate care, poate, ar mai încerca să ofere puțină liniște între haosul acela continuu.

Pe de altă parte, Emily Damari, cu cetățenie și britanică, a suferit rănile care au transformat-o în martor al violenței, fiind apoi supusă durerii fizice după ce a pierdut două degete, iar toate acestea vin ca un tribut plătit în timpul atacului din 7 octombrie.

Emily și Romi spun că au fost mutate atât de des, încât era aproape imposibil să se simtă în siguranță, iar în acest context, deși unora le erau oferite medicamente, una dintre ele, adică, a fost nevoită să suporte proceduri medicale dureroase fără niciun fel de anestezie, ceea ce a fost o experiență traumatizantă din care au învățat că, uneori, viața nu oferă nimic ușor.

În plus, viețile lor au fost, de asemenea, influențate de televizor, unde au putut urmări știrile, văzând cum familiile lor luptau pentru a le recăpăta, dar în același timp au aflat despre atrocitățile din 7 octombrie și toate acestea le determinau să își reamintească cât de vulnerabile erau, chiar în acele momente ai putea spune că speranța era ca o rază în întuneric.

Despre momentul eliberării, ele au povestit că au aflat de dimineață, că urmau să fie eliberate, sentimentul a fost că nu le venea să creadă, au simțit o nesiguranță extremă până când au ajuns să fie predate Crucii Roșii, iar vehiculul în care se aflau a fost înconjurat de o mulțime, uneori și-a dorit să fugă dar nu putea din cauza tumultului care le înconjura, poate păreau atât de șocate, iar acele momente vor rămâne în amintirea lor pentru totdeauna.

Pe scurt, odată forțate să părăsească acele momente de groază, Damari a anunțat că ea se simte „cea mai fericită persoană din lume,” după eliberarea din captivitate, dar tonul vocii ei era plin de emoție, cum poți să mai înțelegi ce simte cineva după ce a îndurat așa ceva.

Dragostea, a subliniat ea, este ceea ce a menținut-o în viață, mulțumind părinților săi, lui Orali și prietenilor, comunicările ei din social media erau impregnate de bucurie, dar și de regret, iar atunci când a menționat că s-a întors la viața ei iubită poate a fost ca un apel de ajutor pentru alții să rămână puternici, în fața destinului ce te poate împinge spre necunoscut.

Rotem Koren, prietenul ei, a vorbit despre puterea și determinarea ei de a supraviețui în ciuda durerii, încercând să găsească rezultatul pozitiv în toate acele momente, iar toată lumea poate învăța de la forța ei, că și în cele mai întunecate momente, fericirea poate fi găsită, chiar dacă doar parțial.

Guy Yakobi, alt prieten, a adăugat că a fost extrem de emoționant să o revadă, însă întâlnirea nu a fost foarte lungă, dar a fost destul de plină de iubire și speranțe, iar mesajele de susținere vuiau în jurul lor ca un vârtej de emoții, cum și-ar fi dorit toți să fie alături de ea odată cu eliberarea ei, iar toate acestea evidențiază ceea ce înseamnă prietenia.