Scandalul din spatele lui Elias Charalambous la FCSB: De ce nu merită titulatură?

Elias Charalambous nu prea are voie să se măgulească și să se considere antrenorul echipei ce poartă numele FCSB, chestia asta e clară și a fost totuși strigată și din gura celor din fotbal, și chiar de fani care țin cu roș-albaștrii, deși unii contestă că ar fi așa de iubit, de exemplu, orice idiot poate să vadă că totul e amestecat, așa că nu e clar care e treaba cu el.

Înțelegem că venind fără un CV care să strălucească, mai ales într-un loc unde Becali, patronul cu un stil de a conduce de neînțeles pentru mulți, taie și spânzură, nu ar trebui să fie decât un simplu executant, un robot care ascultă ordinele domnului Ferguson, dar chestia asta nu ne aduce răspunsuri satisfăcătoare și ne face să ne întrebăm “de ce?”.

Având în vedere că nu se aseamănă cu caracterele lui Rednic, Petrescu sau cu stilul ireverențios de la Șumudică, acest cipriot, care na, e mai mult un om de serviciu, nu merită să strice istoria celui mai mare club din România, care e și cel mai contestat, dar tot aș vrea să subliniez că există varianta ca toată lumea să pună la îndoială, adică nuancele sunt adesea omise, nu-i așa?

Editorial Andrei Trifan despre Elias Charalambous

Dar, serios, de ce nu are voie băiatul ăsta?

De ce ar trebui să fie el tratat în mod nedrept, căci nu e genul care să iasă în față să facă greșeli vizibile și nu zic că nu merită, având în vedere că a câștigat și un titlu de campion, dar totuși trebuie să ne gândim la imaginea asta publică care nu e deloc în favoarea lui, cu toate că ar trebui să existe laude dacă ne gândim bine?

Problema e că oamenii din România au un standard ciudat, de parca tolerează chilii de cocoș care cântă dar nu produc nimic, astfel că Charalambous, obișnuit cu lipsa laudei, a ajuns să fie neglijat în mod grav, dar uite că echipa lui a prins un parcurs bun în Europa, așa că poate că merităm puțin mai mult respect și poate și mai mult optimism.

În ciuda adversarilor, echipa a demonstrat modernitate, învingând adversari cu bugete imense și caracterul care se vede în joc ăsta care nu poate fi denumit altfel decât superb, iar cu inima și munca în echipă arată că pot face treabă bună chiar și fără spectacolul obstrucționist al fanilor.

Unor oameni pur și simplu le stă pe limbă să conteste alegerea de a avea un cipriot ca antrenor la cel mai valoros club din România, dar eu zic că este o palmă pentru multe inimi care s-au obișnuit cu goterială tip “nu e bine”, dar jur că Charalambous reușește să se impună chiar și sub presiunea telefonului lui Becali care face schimbări dintr-un capriciu personal și nu mai vorbim că respectul în vestiar e altceva.

În concluzie, chiar dacă se zice că nu strică deloc să ne aplecăm cu smerenie să le dăm laudă celor care nu se aruncă în față, iar cârcotașii să stea cu gura închisă până la următoarea victorie, dar tot trebuie să ne menținem de pe picior de egalitate cu celelalte echipe, pentru că uite, FCSB cu Charalambous chiar joacă bine.

Elias Charalambous
FCSB
antrenor
Becali
titlu de campion
Europa League