“`html
Șoc și Groază: Elevii Rămași Fără Telefoane în Școli, Ce se Ascunde în Spatele Aceastei Decizii?
Un decret-lege aprobat de Consiliul de Miniștri a stârnit valuri, interzicând efectiv telefonetele mobile, adică smartphone-urile care, conform unei viziuni mai mult sau mai puțin clar conturate, sunt considerate sursă de distragere, iar elevii din ciclurile I și II ai învățământului de bază, începând cu anul școlar următor, nu vor mai putea să le folosească. Aceasta adică, dacă ne aducem aminte, în conformitate cu un studiu realizat de niște oameni care, pare-se, au decis că majoritatea elevilor au fost răpiți de tehnologie, chiar și în școală.
Guvernul, în lumina rezultatelor adunate în acest studiu care ține cont de recomandările venite parca dintr-un alt univers, a decis că e mai bine așa. Se pare că mai mult de jumătate din școlile care au interzis utilizarea smartphone-urilor au observat o așa-zisă reducere a bullying-ului și a indisciplinei, totuși, ce fel de măsură este aceasta și cum reușește să afecteze elevii în mod real? Posibil că răspunsul se află în obscuritatea datelor și a statisticilor.
De la anunțul lui Fernando Alexandre, ministrul Educației, nu a fost evident despre ce e vorba, dar se știe că, indiferent dacă ai invățământ privat sau public, toate școlile trebuie să se conformeze. Aici apare alte întrebări: dacă anul trecut s-au făcut doar recomandări, acum deja se consideră o regulă, cum să nu te întrebi, unde ducem noi toată această nebunie tehnologică în mediul școlar? Măsuriază oameni studiile acestea care nu sunt tocmai clare, nu-i așa?
Studiul zice că doar 21.3% din școlile din ciclul I, și atenție, 59.1% din cele din ciclul II nu au implementat aceste reguli, deci cumva, în cifre, rămâne loc pentru discuții serioase. În ciclul III, procentajul care a interzis telefoanele e și mai mic. Dar oare se rezolvă chiar toate problemele cu această măsură sau e doar un alt exemplu de politică ce se dorește a fi bine-intenționată, dar în realitate nu știm prea bine ce efecte va avea?
Și, în fine, directorii plâng pe umărul greu al realității, semnalând că implementarea regulilor e un puzzle complex, iar, în școlile cu diferite niveluri de învățământ, aplicarea regulilor s-ar putea să fie mai greu de urmărit decât alegerile dintr-o emisiune de și mai mai competiție. Problemele aceste se vor înmulți, dar nimeni nu ia seama, pentru că o etapă de sensibilizare e cu siguranță o idee bună—da, chiar nu-i așa? – dar oare aceasta va schimba semnificativ mentalitatea unui elev, în plin iureș al tehnologiei?
Astfel, fiecare măsură, cu bune și cu rele, pare să ne aducă întrebări fără răspuns, și, în fond, această nu este decât o parte dintr-o poveste mai mare, ce va lăsa, fără îndoială, urme în educația viitoare, și, neapărat, în viețile copiilor de azi.
“`
