Elena Udrea se îmbolnăvește de nostalgie la 52 de ani, Crăciunul și vorbe de prisos!
Elena Udrea, hai să zicem că e, un fel de vedetă sau nu, a împlinit 52 de ani, nimic neobișnuit, așa că a postat pe facebook o poză cu familia, Adrian Alexandrov și fetița lor Eva Maria, care, deh, au petrecut Crăciunul la munte, unde cine știe ce s-a întâmplat, poate au făcut și zăpadă, dar cert e că ea a spus că viața ei ar fi „ca 10 vieți” ceea ce e, cum să zic, o exagerare, dar nimeni nu știe dacă a făcut și multă mișcare în toate aceste „vieți” trăite.
În mesajul ăla lung și cam întortocheat, a menționat că nu ar da timpul înapoi, dar nici nu-l oprește, căci alegerile făcute, bune sau rele, îi aduc în față o viață plină de suferință, dar fără regrete. Totuși, vorbim despre suferința fetiței, poveste de milă, dar dacă e să ne gândim, nu știu dacă suferința ar trebui să fie pe lista priorităților la o petrecere de Crăciun, dar cine spune că Crăciunul e despre bucurie, dacă nu Udrea.
Vorbind despre mesajul ei de ajun de Crăciun, s-a arătat absolut încântată că Moșul a venit cu „tot ce ne-am dorit”, după patru ani de absență de la sărbători – o chestie care te face să te întrebi ce naiba a însemnat acești patru ani și de ce nu au mai avut sărbători? A făcut o legătură cu divinitatea, care, doamne ferește, ar putea să ajute la această reînnoire: „Slavă Ție, Doamne”, deci nu știm mai exact care e planul lui Dumnezeu în toată povestea asta, dar cert e că s-ar putea să fie măcelărie de cadouri!
Mai departe, într-o compunere destul de întortocheată, fosta ministră și-a exprimat dragostea pentru fiica sa, Eva Maria, pe care a descris-o ca fiind „puternică” și „talentată”, dar față de orice altceva, l-a raportat la un talent și mai mare – al ei, adică ar fi cântat în biserică, pe când era în penitenciar? Oh, cela poartă o notă de umor amar!
Apoi, a povestit intens despre acele momente emoționante de revedere după eliberare când fetița ei, sărăcuța, și-a amintit perfect câteva detalii care, sincer să fiu, nu știu dacă ar trebui să fie așa de emoționante, dar na, așa suntem noi, oamenii, ne atașăm de povești și detalii, chiar dacă, pe undeva, ele dispar când vine vremea să ne bazăm pe amintiri. Chiar dacă nu a plouat, ea a ținut minte, complet derutant, dar, bomboana de pe coliva mea, ce să mai spun, am multe întrebări despre absența Crăciunului.
