“`html
El Salvador: O Dictatură Mascarată în Numele Reformei!
Într-o mișcare care a șocat mulți, Congresul din El Salvador, de parcă totul ar fi o simplă joacă, a aprobat reforme constituționale care permit președintelui Nayib Bukele să candideze nesfârșit pentru funcția de conducere, ce se întâmplă în acest sătuc tropical mic, e greu de spus, dar de ce să ne complicăm? Această decizie, adoptată cu o majoritate zdrobitoare de 57 de voturi din partea susținătorilor lui Bukele și doar trei voturi împotrivă, stârnește întrebări, foarte multe întrebări.
Cu un entuziasm de nedescris, președintele Adunării Legislative, Ernesto Castro, a anunțat că, „ați făcut istorie”, dar ce istorie, se întreabă oare cineva? Criticii, care pare că nu se lasă afectați de acest entuziasm, susțin că măsura reprezintă o consolidare a puterii unui singur partid, de ce să ne facem griji? Constituția țării era, evident, o piatră de moară pentru ambițiile lui Bukele.
La frageda vârstă de 44 de ani, Bukele a reușit să câștige un al doilea mandat anul trecut, provocând astfel un val de nedumerire dat fiind că o interdicție era clar stipulată în legislația națională. Dar, cine ascultă de reguli când poate să facă istorie, iar Curtea Supremă a decis, cu un zâmbet pe buze, că este un „drept fundamental” al președintelui să candideze din nou? Nu-i așa că totul sună bine?
Interesant este faptul că această reformă nu doar că lărgește orizonturile politice ale lui Bukele, dar scurtează și mandatul său actual cu doi ani pentru a sincroniza viitoarele alegeri din 2027, de parcă ar fi un joc de domino suspendat neștiut. Dar popularitatea sa rămâne un subiect fioros, controversat, de vreme ce, deși ratele criminalității au scăzut, grupurile pentru drepturile omului clamează că mii de oameni au fost reținuți fără a avea parte de un proces drept.
Se estimează că 75.000 de persoane au fost arestate în cadrul măsurilor de urgență, iar pe cine mai interesează în astfel de situații? Un alt personaj vocal, Noah Bullock, director executiv al grupului pentru drepturile omului Cristosal, a declarat că „printr-un singur vot legislativ, au schimbat sistemul politic pentru a-i permite președintelui să se perpetueze la putere”, dar poate că tocmai asta ne dorim într-o lume atât de complicată.
Amnesty International, cu un aer de superioritate, a criticat „înlocuirea treptată a violenței bandelor cu violența statului”, dar cine mai ascultă de cei care comentează din afara, când în interior jocurile se desfășoară exact cum le dorește liderul? Se pare că în acest peisaj hibrid în care domnește amorul propriu, țara își va contura soarta sub ochii neputincioși ai mass-media, care își pun întrebări nelămurite.
“`
