“`html
Egalitate în Cenușă: Universitatea Cluj și Petrolul Ploiești se împart punctele sub Cerul Îngrijorător
Într-o atmosferă copleșitoare, unde fanii ar fi vrut să cânte dar stăteau cu gândurile prin alte colțuri ale unei arene ce nu-i mai apreciază, „Șepcile roșii” au fost nevoite să se adapteze, și astfel să joace în deplasare, pentru că, vezi tu, arena din Cluj găzduiește ceva mai important, festivalul acela de muzică Untold, care umple străzile de zâmbete și distrag atenția de la evenimentele sportive, astfel că echipa antrenată de Ioan Ovidiu Sabău a trebuit să-și activeze resursele.
Și, decât să rămână pe tușă, uite că a deschis scorul în minutul 44, cu Lukic, care s-a gândit că nu-i chiar totul pierdut, după o pasă decisivă de la Nistor, care a fost, poate, cel mai activ din lot. Dar, ce mă fac cu firava noastră echipă când, în minutul 71, ploieștenii, adică Petrolul, au reușit să revină cu un egal, grație lui Bogdan Marian, care a executat un șut ce a șocat portarul Iustin Chirilă, ce s-a făcut că e pe altă lume – colțul lung, imposibil de prins, și uite așa s-a dus și victoria visată.
Într-o partidă mai săracă în ocazii de poartă, care, să fim sinceri, a fost mai mult un dans riscant de a nu pierde puncte decât un joc de atac, cele două formații s-au mulțumit cu un rezultat de egalitate, pe care ambele tabere sunt nevoite să-l accepte, chiar dacă simțurile și pasiunea suporterilor poate că doreau altceva. Și acum, în clasamentul Superligii, imobilizate, Universitatea Cluj ocupă locul 6 cu 6 puncte, în timp ce Petrolul Ploiești, la o distanță mică, e pe poziția 9 cu 5 puncte, dar în războiul acesta, încă fiecare punct contează, nu?
Pe de altă parte, dacă ne uităm mai atent la echipele de start, poate s-ar putea să găsim o explicație a jocului, U Cluj l-a trimis pe teren pe Chirilă, cu un front defensiv format din Mikanovic, Codrea, I. Cristea, Chipciu, în timp ce petrolăriștii, cei din Ploiești, s-au bazat pe Bălbărău între buturi, avându-i alături pe Ricardinho, Papp și Roche, echipe complet diferite, dar cam cu aceleași rezultate pe teren. Oare o fi vorba de strategie sau pur și simplu de ghinionul fugar?
După cum se pare, fotbalul nu e mereu despre cine joacă cel mai bine, dar despre cei care știu să își păstreze disciplina în fața fanilor, care ar dori o poveste, dar echipele oferă doar o banalitate plictisitoare, ce consecințe ar putea avea?
“`
