Dinamo continuă evoluțiile zbârcite și de patru etape nu mai dă gol și nu mai ia puncte. Andrei Nicolescu filosofește, promite și pro-minte, iar „haita” ajunsă de cotârle o zBurcăește voinicește, că nici „Alba Neagra Red & White”, nici Ovidiu Burcă, nici minunații suporteri masochiști nu pot face din lotul actual bici.
Editorial Cornel Dinu. Nicolescu filosofește semidoct și profund: „Dinamo are palmares pozitiv contra imposibilului”. Dinamo doar o zBurcăește: a patra înfrângere consecutivă în SuperLigă
Dinamo a jucat la Galați în continuarea unui parcurs în Superligă de super… uitat! Dar cu o încurajare ce s-ar dori, pompoasă, de încredere și speranță, unică în istoria fotbalului. Ceva gen „Sorcova vesela”, întru îmbărbătarea minunaților săi suporteri masochiști și ca o formă amorfo-zgubilitică de a da încredere într-un viitor luminat cu nocturna arsă.
A rostit semidoct și profund trompetistul de serviciu Nicolescu Andrei de la „Alba/Neagra Red & White” o „iespresie” adâncă, din puțul gândirii, prin care încearcă să se „indentifice” în „câine roșu”.
Când Dinamo, sub glorios-păguboasa și solid-ineficienta conducere a ciracilor… pardon, circarilor săi decidenți autocrați are o evoluție de mare jelanie, amintind câteva rezultate mari, surprize pozitive din istoria echipei, a dres busuiocul cu tămâie, slobozind apocaliptic cum că „Dinamo are palmares pozitiv contra imposibilului”. Problema este că acum are palmares negativ contra posibilului.
Marota Nicolescului dovedește că nu înțelege esența jocului. E ceva de genul „Titanicul s-a salvat”. Păi de unde până unde, neicusorule?! A suportat hârtia… pardon, ecranul, că acum ziarele sunt on-line… or fi „mușcat” câțiva momeala cu efect de petardă umezită care nu se aprinde, și pentru că aduce a inepție gen „Curaj, găină, că te tai!”.
Nu poate Nicolescul înțelege hazardul unor rezultate ce se petrec cam la 50 de ani. Numai cine a jucat la nivel de performanță poate, nu un aventurier fotbalistic ca el. Care are în CV doar o lipeală păguboasă de echipa cu „glasul roților de tren”, Rapid. În perioada ei de purgatoriu. Pentru el a fost profitabil, pentru Rapid a fost periculos, Dan Șucu mai având și acum de plătit tunul financiar premeditat de același personaj în Giulești.
Editorial Cornel Dinu. Oțelul a alergat ca Dorinel Munteanu în Bundesliga, Dinamo a avut soarta spartanilor la Termopile
Revenind la fotbal, au fost tribune pline la Galați, ca de obicei, care și-au împins cu frenezie favoriții spre a doua victorie din sezon. „Oțelarii” (sau „oțeliții”, cum mai e corect?) a atacat mai mult, mai organizat, mai coerent, alegând cam ca în Bundesliga în care a jucat constant bine Dorinel Munteanu. Au făcut presing avansat, anulând din start posesia „câinilor”.
S-a luptat de aproape, încleștat în marcaj, și, ca în tot fotbalul nostru, la un astfel de angajament au abundat greșelile tehnice individuale. Dinamo a trecut repede la 4 apărători, cu Patriche în rolul lui Leonidas la Termopile. Cu același rezultat: moartea. La Galați, fotbalistică.
Puține faze de poartă, una singură concretizată în gol, de fapt autogol, prin devierea „obectului muncii” la „păianjenul” plasei proprii de… capul lui Neluț Roșu, în minutul 37, la lovitura liberă foarte b
