Edi Iordănescu, în mijlocul furtunii: Supercupa câștigată, dar problemele abia încep!
Povestea lui Edi Iordănescu, antrenorul Legiei Varșovia, începe cu un început promițător, ca un film cu buget mare – victorie la Aktobe, prima manșă a Europa League, dar, dece să ne oprim aici, a cucerit și Supercupa Poloniei, contrar așteptărilor poate, fiindcă echipa lui are ceva probleme financiare, chiar dacă patronul poartă un nume mare, miliardar, cu 23 milioane euro investiți în 2024, poate că nu e totul lapte și miere, dar, uite că a reușit să învingă campioana Lech Poznan, pe terenul lor chiar, cu un scor de 2-1, care ar putea să mai acomodeze spiritul echipei.
Doar că, bine bine aici, nu e timp de savurat succesul, căci meciurile se perindă și deja îl așteaptă un altul, crucial, pentru accederea la faza următoare a competiției europene, deci nimic nu e clar, nimic nu e sigur, totul e într-o continuă mișcare care derutează pe toată lumea, mai ales suporterii, care au început să-și piardă răbdarea, după cum se arată niște observații de pe margine, cu Maxi Oyedele pe picior de plecare, e un haos controlat sau… nu e deloc controlat?
Și dacă ne uităm la finalul meciului cu Poznan, ai zis că totul e ok, dar de fapt, după un 2-0 liniștitor la pauză, fondul a crăpat sub presiune, și Filip Szymczak a marcat un gol de onoare în minutul 81, dar Kacper Tobiasz, portarul, a fost ca un zid între buturi, iar victoriile nu sunt suficiente atunci când n-ai transferuri în spate. Legia a avut un parcurs dificil, unde trebuie să corecteze erorile pentru a nu rămâne pe loc, dat fiind că fanii sunt foarte activi, solicitați și nu au încredere în conducere.
Într-un interviu recent, fiul lui Edi a zis că dacă nu se schimbă ceva, nu-i exclus să plece, o declarație care ar putea să resufle mai multe întrebări decât răspunsuri, iar Edi însăle, ce a zis? „Nu mă simt confortabil” – și după cum continuă să explice, „meciuri importante din trei în trei zile, pierderi de jucători, o bulă care se sparge ușor, căci noi nu suntem o echipă destinată să joace la câteva niveluri, suntem în căutarea unei ascensiuni, dar fără o fundație stabilă, e ca și cum ai construi un castel din nisip.”
Deci, în final, cu ochii pe Europa și cu un moment de răscruce care apar în față, Edi Iordănescu se află la o intersecție, undeva între succes și un viitor incert, iar fanbase-ul își dă cu părerea neplăcută pe marginea situației, între a spera și a se teme, căci timpul nu așteaptă pe nimeni, poate cu puțin noroc, lucrurile se vor așeza, dar cine știe, poate că va fi mai multe în povestea asta decât am putea anticipa.
