Criza energetică a Rusiei: Coșmar economic sau doar un alt capriciu al Kremlinului?
Într-o lume în care prețurile se prăbușesc, iar sancțiunile americane par să fie sabia lui Damocles agățată de gâtul marionetei ruse, barilul de țiței Ural a ajuns la un umil 34 de dolari, un adevărat semn al declinului, alimentat de nimeni altele decât colosii petroliști, Rosneft și Lukoil, care acum se zbat ca niște pești pe uscat, așa cum scrie Bloomberg, în timp ce Kremlinul se întreabă dacă nu cumva colapsul economic e la o colț de stradă.
Potrivit surselor, țițeiul se tranzacționează la 34,82 dolari în Marea Baltică și la 33,17 dolari în Marea Neagră, adică, în cuvinte simple, un dezastru, comparativ cu prețul de 61 de dolari pentru țițeiul Brent – ah, cata diferență, artistică chiar, un pic de poezie economică în paranteză.
În fine, sancțiunile acestea au început cu Trump, un adevărat artist al deciziilor discutabile, și au dus la o cerere care e, pentru a folosi o metaforă, mai scăzută decât moralitatea unei telenovele; iar acest lucru îi afectează pe cei de la Kremlin, care, din păcate, par să nu aibă multe resurse pentru a-și continua războiul împotriva Ucrainei – un buget pe care ni-l amintim pare să fie de cel puțin 25% din petrol și gaze, evident că nevoile sunt mari.
Oamenii de știință din domeniul economic spun că peisajul este sumbru, iar companiile petroliere din Rusia se străduiesc să își acopere cheltuielile de capital, iar sursele ne spun că un preț de 40 de dolari per baril ar fi abia suficient pentru a face față costurilor de extracție, ceea ce este doar o altă modalitate de a spune că lucrurile nu merg bine și deloc roz.
Și mai mult, analistul Maksim Șevirenkov susține că zăcămintele din regiunile îndepărtate devin rapid o poveste de neprofitabilitate, pe când cele din regiunile Volga și Siberia, care sunt mai ușor de exploatat, au devenit adevărate „obișnuințe” în peisajul energetic, dar și acestea, cu cheltuieli de operare reduse, stau pe un „munte de aur” care s-ar putea să se transforme într-o piatră de moară.
Cum se spune, industria petrolieră rusească este pe o alunecare rapidă spre criză, și, pentru a infuza lucrurile cu o notă de „deja vu”, fostul vicepreședinte de la Bank of America, Craig Kennedy, afirmă că nu există cumpărători pentru petrolul rusesc, ceva care nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni, cu atât mai mult cu cât rămân între 1,6 și 2,8 milioane de barili pe zi fără nicio cerere sigură. În plus, pe mările agitate de criză, datorii substante acoperă marea, iar expertiza răzbunătoare se va întoarce la Kremlin ca un bumerang catastrofal.
Ca o notă finală, Rosneft raportează pierderi drastice, profitul său a scăzut de trei ori, iar Gazprom Neft nu stă deloc mai bine, cu o scădere de 38% în profit; Lukoil, la rândul său, chiar a pierdut jumătate din profitul său, money issue, money issue, și ciudat cum toate acestea se leagă de sancțiunile lui Trump, care, parcă, sunt pe cale să le smulgă activitățile externe în valoare de 20 de miliarde de dolari.
În contextul acesta creat, Washington Post lansează avertismente despre inevitabilitatea unei recesiuni profunde, iar datele sugerează că economiile vor cunoaște un rezultat sumbru încă din 2026 – nu, nu am greșit anul, măsurile economice de restricție și inflația-record sunt deja la ordinea zilei, subliniind că de la 24 februarie 2022, în plină invazie, economia rusă este mai slabă ca oricând.
De parcă acest tablou nu ar fi fost deja înfricoșător, se pare că armata rusă, cu cheltuieli record de 149 miliarde de dolari în primele trei trimestre, nu ajută la deloc și mai mult, lucrurile devin alarmante pentru Gazprom, care depuis acea mare sursă de căldură pe piețele europene a pierdut nu mai puțin de 12,9 miliarde dolari, aruncându-se într-o prăpastie de numerar căzând de la 27 miliarde dolari la un precar 6-8 miliarde dolari.
În acest peisaj de criză, Banca Centrală a Rusiei își desfășoară fazele dramatice ale majorării ratei dobânzii cheie la peste 20% – un compus cocktail de stopare a investițiilor și incapacitate de plată în sectorul corporativ, dar ce este mai îngrijorător rămâne opacitatea sistemului bancar care, cu împrumuturi acordate sectorului apărării, ar putea încerca să ruineze economiile familiilor rusești, soft și grețos ca o minciună. Aceste împrumuturi cresc în volum, iar analiștii prevăd o criză bancară sistemică până la finalul anului 2026.
Între timp, pe fundalul acestor nenorociri, populația suferă deja, cheltuielile scăzând cu 6 – 9% în diferite sectoare, iar mesajele de grevă și protest din regiunile îndepărtate devin din ce în ce mai frecvente. De exemplu, muncitorii de la topitoria de cupru din Nijni Tagil care, nu este nici pe departe un secret, s-au plâns de restanțe salariale de peste două luni, în vreme ce, în alte colțuri ale Rusiei, muncitorii din construcția de reactoare nucleare s-au unit împotriva tăcerii angajatorilor care nu le plătesc salariile.
Totul această panică economică a dus la o triplicare a sumelor restanțelor salariale în octombrie, iar oligarhii din jurul Kremlinului sugerează că tulburările politice la scară mare sunt doar o ficțiune, desigur nu se gândesc la privirea îngrijorată a cetățenilor care se întreabă care le va fi soarta în 2026, un an care promite a fi cel mai provocator și plin de incertitudine de la începutul războiului, iar adevărata răbdare a populației se va încheia în fața portofelelor goale.
