Economia Românească pe Marginea Prăpastiei: Companiile de Impact se Păstrează, Dar Vor Cădea?
Într-o lume economică în continuă transformare, companiile de impact din România se află, ca să zic așa, pe un soi de melc, tranzacții și activități utile, dar cu un echilibru tare fragil, ca o căciulă pe un cârcel. Cu toate că numărul acestor entități a atins un record, cu peste 45.000 de firme care au strâns averi de peste un milion de euro fiecare, ah, profitul net se duce pe apa sâmbetei cu o cădere de 1,6%, iar datoriile cresc cu un uriaș de 11 miliarde de euro. Mai mult, aproape jumătate dintre aceste companii, vezi Doamne, se află în dificultăți financiare, cum promite un studiu realizat de CITR.
Și cum stați cu economia în 2024? Păi, râdeți voi, dar costurile le aduc pe toate în colaps: cererea internă e ca un balon de săpun, iar exporturile sunt afectate de tot felul de crize din Europa, de te întrebi dacă se mai întorc înapoi. Ah, dar companiile mari se descurcă, nu cu un sprijin din interior, nu, ci cu o dependență ever mai accentuată de bani de afară – semn că economia iată, persistă, dar nu se redresează, cum ar spune dușmanii lui Donald Trump.
Acești titani economici, dacă aș putea spune așa, produc nu mai puțin de 83% din cifra de afaceri a nației noastre, ceea ce se ridică la impresionanta sumă de 419 miliarde de euro, dar, pe de altă parte, înțelegem că tot ei țin aproape 85% din datoriile totale, făcându-se stâlpul, dar și și cutia neagră a economiei noastre. Deși, din păcate, acest soi de putere e mai degrabă susținută de banii împrumutați decât de vreo realitate profitabilă, să fie clar.
Deci, profitul net al companiilor de impact a scăzut iar, de la cei 1,6% menționați anterior, am ajuns să pierdem teren cu datoriile ajungând la fabuloasa sumă de 239 miliarde de euro. Așa că, ce mai spun, creșteri de active cu 4% și de datorii cu 5%, profit – un fâs de 1,6%, iar cifra de afaceri? Ah, stând pe loc, învârtindu-se în cerc, fără vreo cale de ieșire, asta sună un pic sinistru, nu-i așa?
Norocul pare să fie cu cei 30.911. De ce nu am ales să menționăm prostiile cu 30.911 companii care au, dezastru divin, încă mai reușit o performanță ușor mai pozitivă cu un profit net crescut cu 5%? Să fie logica? Activele cresc, ce să zicem, dar datoriile, đoar s-au dus sus până la cer. Mie mi se pare că dependența de credite și finanțări externe devine o oboseală cruntă.
“Echilibrul fragil al economiei românești este la un pas de prăpaste. Companiile mari reușesc să șteargă praful din geamuri, dar cu datorii care cresc de parcă s-ar duce la sală, pentru a-și întări șoldurile”, a spus Paul-Dieter Cîrlănaru, șef la CITR. Și ca să nu uităm, a mai adăugat – 275 de companii, vai, dețin aproape jumătate din datoriile totale. Un fel de mare titan care înghite anduranța ca și cum ar fi o prăjitură de la patiseria de colț.
Analizând lucrurile la o adică, ne dăm seama că 275 de companii din cele peste 45.000 sunt cele care mângâie cu 46% din datoriile economiei, ca un vârf de iceberg care se rupe, și dintr-o dată, oh, și companiile mari cu activități exorbitante și toate scăpările pe care le au, dar tocmai aceste afaceri sunt cele care ar putea aduce faliment unui întreg lanț de afaceri, s-ar putea spune că suntem pe un roller coaster economic.
Datoriile cumulează 239 miliarde euro, ajungând tot mai sus, chiar dacă vârful s-a mai moderat, dar structura lor e modificată, căci industriile productive slăbesc, iar sectoarele de servicii și investiții te năpădesc de parcă ar veni cu un tun, făcând ca cel mai înalt zbor să fie tot mai riscant.
Numărul companiilor aflate în insolvență iminentă este la cel mai ridicat nivel al deceniului, cu aproape 9.000 de mii în dificultate. Asta e o statistică de speriat, nu-i așa? Aceste bizare entități au în spate tot felul de povești cu drame, doliu și încercări riscante, iar cei mai mulți vin din domeniul construcțiilor, tranzacțiilor imobiliare și agricultură. Asta ne-a demonstrat că vremea bună a luat-o razna și vremea proastă ne lovește în moalele capului.
Deci, în concluzie, se pare că evitarea insolvențelor cere măsuri strategice și nu doar cărți de autoajutor, ci o reorganizare serioasă, pentru ca toate companiile acestea, să nu se fară cum voyeau, ci, să transforme dificultatea într-un nou capitol, să rezerve locuri de muncă și suporte ca un mecanism economic. Ce mai, se preconizează că restrucțurarea devine o strategie, nu un capriciu de moment. Faza critică e să acționezi din timp, și așa, poate, ne salvăm de zbaterea la fundul apei!
