Scăderea alarmantă a debitului Dunării și impactul asupra securității energetice și resurselor de apă din România
În vara anului 2026, debitul fluviului Dunărea la Baziaș, punctul unde intră în România, a atins valori alarmant de scăzute, coborând la doar 1.500 de metri cubi pe secundă pe 3 august, comparativ cu media multianuală de 3.900 de metri cubi pe secundă pentru această lună. Prognozele pentru 4 august indicau o nouă scădere, la aproximativ 1.450 m³/s, apropiindu-se astfel de minimul istoric de 1.400 m³/s înregistrat în 1985.
Aceste niveluri reduse ale Dunării au avut deja consecințe semnificative, iar una dintre cele mai grave a fost oprirea controlată a Unității 1 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă la 28 iulie, decizia fiind motivată de necesitatea menținerii condițiilor de securitate nucleară într-un context de debit foarte scăzut al fluviului, esențial pentru procesele de răcire.
Prevederi și strategii anticipate de autorități
Deși situația actuală pare critică, un asemenea scenariu era prevăzut în documentele oficiale ale statului român. România nu a fost lipsită de analize și avertismente privind riscurile generate de criza apei. Strategii și studii elaborate anterior semnalau scăderea debitelor râurilor, cu efecte negative asupra agriculturii, alimentării cu apă și generării de energie. Printre acestea, Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, aprobată de Guvern în 2024, conținea planuri și măsuri ce ar fi trebuit implementate până în 2030.
Totuși, în august 2026, seceta severă a condus la restricționarea folosirii apei pentru irigații și oprirea preventivă a unui reactor nuclear, ridicând întrebări privind gradul real de implementare a acestor măsuri preventive.
Conținutul strategiei guvernamentale asupra resurselor de apă
Strategia Națională pentru Adaptarea la Schimbările Climatice 2024–2030, publicată în Monitorul Oficial la data de 14 august 2024, stabilește măsuri clare de urmat pentru instituțiile responsabile de gestionarea resurselor de apă.
Un capitol distinct este dedicat echilibrului hidric, avertizând că debitele râurilor vor oscila sezonier: fiind posibilă creșterea în lunile de iarnă, dar reducerea semnificativă în mare parte a anului, în special în lunile aprilie, mai și între august și noiembrie.
Reducerile prognozate ale debitului mediu multianual ajung până la 15% în mai multe bazine hidrografice, iar în sudul țării se estimează reduceri de până la 40%. Această diminuare accentuată a apelor de suprafață este însoțită de risc crescut de secetă, afectarea calității apei și scăderea rezervelor subterane, cu repercusiuni directe asupra biodiversității acvatice și funcționării sistemelor energetice hidro și nucleare.
De asemenea, documentul avertizează că creșterea temperaturilor apei poate afecta capacitatea de răcire a centralelor nucleare, aspect evidențiat manifest prin oprirea prevenitivă din 2026 a Unității 1 de la Cernavodă.
Avertismentele din perioada anterioară
Strategia din 2024 s-a bazat pe date și analize elaborate încă din 2021, atunci când Administrația Națională „Apele Române”, în colaborare cu Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, a publicat un document de referință privind impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă.
Acest studiu anticipa secete mai intense și mai prelungite, reducerea cantității și calității apei disponibile și deteriorarea biodiversității acvatice. Printre recomandările formulate se numărau reutilizarea apelor uzate epurate în agricultură și industrie, adaptarea practicilor agricole la condițiile de deficit hidric și reducerea presiunii asupra rezervelor de apă subterană.
Mesajele de avertizare au fost reiterate public în anii 2022 și 2023, evidențiind că schimbările climatice au început deja să afecteze resursele de apă ale României, provocând atât secete prelungite, cât și episoade severe de inundații și scăderea calității apei.
Seceta recunoscută oficial ca risc național major
În paralel cu strategia climatică, Guvernul României adoptase în 2024 și Strategia Națională de Reducere a Riscurilor de Dezastre pentru perioada 2024–2035, care include seceta în topul celor zece riscuri majore la nivel național.
Documentul recunoaște impactul schimbărilor climatice asupra agravării fenomenului și solicită adaptarea planurilor ministeriale și locale în concordanță cu prevederile naționale. Aceste avertismente erau susținute și de date concrete din teren, cum ar fi cele raportate în 2025 de Administrația Bazinală de Apă Buzău–Ialomița.
Aici, o tendință clară de scădere a debitelor medii anuale în perioada 2018–2024 a fost evidențiată, cu abateri negative de peste 50% în toate cele 12 stații hidrometrice monitorizate în bazinul râului Buzău. Specialiștii au semnalat că valorile extrem de scăzute nu sunt doar consecința lipsei precipitațiilor din anul respectiv, ci și a unui deficit acumulat în anii anteriori.
Un caz extrem a fost pe râul Câlnău, la Potârnichești, unde debitul mediu anual aproape că a ajuns la zero, iar secarea a fost înregistrată în 360 de zile.
Măsurile prevăzute de stat până în 2030
Conform strategiei din 2024, autoritățile au la dispoziție un plan amplu ce nu se rezumă doar la estimarea riscurilor, ci conține și un plan de acțiune orientat spre adaptare și prevenire. Acesta presupune evaluarea necesităților de apă pe sectoarele populație, agricultură, industrie și producție energetică, precum și cartografierea zonelor susceptibile la deficit hidric.
Printre măsurile specifice recomandate se numără:
- adaptarea infrastructurii de stocare și distribuție a apei pentru eficientizarea consumului;
- reducerea pierderilor din rețele și promovarea reutilizării apei;
- restaurarea zonelor umede pentru a contribui la echilibrul hidric;
- protejarea și realimentarea resurselor subterane de apă;
- modificarea exploatării barajelor pentru a susține necesarul în perioadele critice;
- analizarea posibilității construirii instalațiilor de desalinizare în zonele litorale afectate de deficit de apă.
De asemenea, instituțiile responsabile sunt obligate să raporteze Ministerului Mediului stadiul implementării acestor măsuri, printr-un mecanism de monitorizare organizat la fiecare doi ani, începând cu 2025.
Realitatea din august 2026, marcând debitul extrem de scăzut al Dunării, oprirea unui reactor nuclear și restricțiile de irigații, relevă un decalaj semnificativ între avertismentele și planurile existente și gradul de aplicare a acestora până în prezent.
