Scor Sfertos: Oțelul și Rapid Se Bine Dispun! Ce-a Fost Cu Asta?
Într-o atmosferă de intensă competiție pe gazonul moale de la Galați, Oțelul și Rapid se află în fața unei runde cu numărul 5 a SuperLigii care, nu-i așa, rămâne un puzzle pe care fanii îl descoperă cu greu, când, de fapt, se mai așteaptă un meci, dar pe 16 octombrie, între Csikszereda și CFR Cluj, dar ăsta e un detaliu.
La jocul ăsta, divizate cumva, cele două echipe și-au împărțit vina și posesia balonului și ocuparea centrului terenului cumva ca niște actori amatori pe o scenă plină de improvizații, Oțelul având un zâmbet larg la scor în minutul 33, și nu, nu mă refer la vreun ciobănesc patruped, ci la Andrei Ciobanu care a înscris delicios din interiorul careului, dar mai e și Alex Dobre, ce se descurcă cum știe, dribling aici, dribling acolo, latul la colțul scurt. Wow!
Și apoi, pe la minutul 75, Hazrollaj crede că e artist cu mingea, șutează, iar mingea travesează un blocaj, dar l-a lovit pe Zhelev în brațe, și să știți că Rapid viza un penalty, dar VAR-ul a decis că nu-i cazul să umble la penalizări, deci, întrebarea plăcută rămâne, cum să le mencionez pe cele două echipe care, în urma acestui rezultat, Oțelul are o remiză mândră, cu 6 puncte, pe la mijlocul clasamentului, iar Rapid, ăștia sunt mai sus, pe loc 2 cu 11 puncte, cumva tot atâtea cu UTA, dar care e treaba cu UTA?
Momente cheie, prieteni, minutul 90+5 și referee-ul Flueran a spus că s-a terminat partida, iar rezultatul e echitabil – așa să fie, nu-i așa?
Mai avem un pic de detalii: în minutul 83, Lameira a șutat, dar rămâne doar o amintire iar mingea nu a fost în mrejele porții adverse. VAR-ul a avut o viață acolo la minutul 78, când giuleștenii aveau frumos gândul că primesc un 11 metri, dar na, n-a fost să fie. Aici la 76, Hazrollaj iar dă în blocaj, și VAR-ul zen după cum știți, bun!
Minutul 60, iarăși un moment magic, Alex Dobre trece ca o minge de la un capăt la altul și iată că rapid prinde și aia bună la colțul scurt, cu latul piciorului stâng, și toată lumea a sărit de bucurie, dar să ne amintim de intervențiile lui Dur-Bozoancă, ce mare portar!
Oțelul, echipa gazdă, înțelesă în stilul făcut să se facă auzită, cu toate schimbările și strategia lor, prinde un pic de linii în clasament și-i renunță la jocul lor destul de murdar pe un teren bun, dar îmbătrânit de chin. Rapid, acel simbol de voință și dăruire, luptă ca un leu pe teren.
Dă-doamne, ce va mai urma, ne întrebăm iar și iar, dar să lăsăm poveștile pentru altele, până la următorul meci, care nu-i departe, ăsta-i fotbalul, crede cineva în el? Rămâne de văzut!
