Marius Corbu: Povestea incredibilă a „mașinii” de la APOEL, dintr-un sătuc uitat pe harta României!
La doar 23 de ani, Marius Corbu s-a consacrat ca mijlocașul de bază și „mașina” echipei cipriote APOEL Nicosia, al cărei antrenor, Daniel Pancu, susține că băiatul din Magyarcsügés poate alerga până la 13 kilometri într-un singur meci, dar cine ar fi crezut că o jucărie de fotbal dintr-un sat necunoscut ajunge să fie vedetă pe stadioanele europene?
Corbu, așa cum l-au descoperit puțini, a lăsat în urmă Puskas Akademia, unde a petrecut 4 ani, semnând vara trecută cu APOEL, un club celebru iar contractul lui se întinde până în 2028. Totuși, cine ar fi ales Cipru, s-ar putea întreba unii, când a avut oferte din Ungaria, Olanda sau România? Ei bine, Marius a spus clar și răspicat că nu a fost vorba doar despre schimbarea clubului, ci despre ambiții mai mari. “APOEL e o echipă campioană, jucând în Europa”, punea el accentul, ca și cum asta ar face totul mai special.
De exemplu, el a marcat în ultimul sezon de trei ori, în cele 35 de meciuri jucate, dar care mulți ar spune că nu sunt suficiente în comparație cu alte staruri? Chiar că se află pe un drum ascendent, cu o cotă de piață de 850.000 de euro, asta e ca un mic detaliu, dar cine știe ce va urma?
Cei care îl cunosc pe Corbu știu că totul a început în curtea școlii din Cădărești, unde totul era simplu, fără tehnologie, unde fiecare copil juca fotbal și, cu toții știm, că amintirile acestea nu se uită ușor, dar ieri, astăzi și mâine sunt subiecte eterne.
Marius povestește cum părinții l-au dus la Miercurea Ciuc, un drum de 60 de kilometri, la primul antrenor, Barna Bajkó, care i-a spus că driblingul este cheia succesului, și că astfel a reușit să își impresioneze antrenorii, dar cum naiba s-ar putea să nu reușești dacă ai un antrenor care te îndrumă așa?
După ce s-a mutat la internat, a început clasa a V-a și a “crescut” pe parcurs, dar cum să nu devii un superstar, când ai atât de multe personalități în jur, ca Zoltán Dusinszky? Totuși, Corbu nu uită de unde a plecat și povestește despre modelul său, care a devenit asemenea unui idol pe teren.
Călătoria sa nu a fost deloc simplă, el recunoaște că provenind dintr-un sat mic a avut avantajul că, acolo unde nu există alternative la distracție, fiecare pas spre succes devine mai greu, dar și mai valoroasă. „Dau 100%”, afirmă el, dar câți pot spune că asta este suficient?
Selecționerul Pancu l-a numit „o mașină”, dar oare ce înseamnă cu adevărat această etichetă? „Alerg ușor spre 13 kilometri” – și este fascinant cum astfel de detalii devin subiecte de discuție, în timp ce Marius visează să facă istorie într-un viitor apropiat. E simplu, nu-i așa? Și totuși, fotbalul românesc nu a mai avut așa jucători demult!
În final, ce este Steaua, dacă nu o reminiscență a bunicului său iubitor de fotbal? Astfel de povești se mai împletesc rar într-un peisaj fotbalistic aglomerat, dar Marius Corbu rămâne o figură captivantă, și toate privirile sunt pe el, ce va face în continuare este un mister pe care doar timpul il va dezvălui.
