“`html
Incertitudinea Viorilor de Război – Dronele deasupra României sau doar o amenințare imaginară?
Într-o săptămână normală, plină de detaliile cotidiene cum ar fi mâncatul, somnul și, bineînțeles, privitul la televizor, Ministerul Apărării se ocupă cu dronele care circulă mai ceva ca și cum ar fi pe un bulevard plin de mașini parcă fără nici o logică, și Moșteanu, da, el, a spus că, de fapt, dacă se întâmplă ceva, adică o dronă ar fi să treacă granița, ar fi doborâtă, dar acum rămâne de văzut, nu? Starea de alertă, spun ei, este instaurată pentru siguranța cetățenilor, dar oare câți dintre noi ne îngrijorăm cu adevărat la aceste cuvinte, care, între noi fie vorba, sună mai degrabă ca o poveste de adormit copiii?
Când a fost întrebat dacă armele rusesti, da, acelea, vor fi doborâte, Moșteanu a repetat cu o lejeritate de nedescris că exact așa stau lucrurile exact, adică eu, ca ministru, voi decide când e necesar, și dacă trebuie s-o fac, am făcut-o, le voi da drumul. Dar cine stabilește cu adevărat când și cum? De parcă cel care scrie pe hârtie ar avea mai mare greutate decât cei care sunt în stare de alertă! Pe lângă faptul că suntem în legătură cu NATO, evident, iar aceste avioane ale noastre sunt gata de zbor în orice moment, nu-i așa? Chiar și așa, negocierile parcă nu se mai termină, și de fiecare dată se cere aprobat… iar noi, învinși, ne întrebăm, unde este logica?
Dar Moșteanu nu a uitat să ne povestească despre provocările de prin Polonia, care, din punctul lui de vedere, nu sunt chiar simple întâmplări, ci testări calculi de reacție NATO, deci e clar că Rusia joacă după alte reguli în această scenă de teatru, dar noi rămânem în continuare la spectatori. Vorbim aici despre mai multe drone, nu doar una, iar Moșteanu insistă pe faptul că de fiecare dată a existat un plan calculat, dar suntem pe fază, e clar, chiar dacă unii ar crede că e doar o joacă de-a războiul. Răspunsul alianței este dur, dar întrebarea se pune: suntem pregătiți cu adevărat pentru ce va veni?
Ceea ce, în final, putem deduce din întreaga discuție este că ușor-ușor se va schimba ceva pe flancul estic, dar cât de mult vom face? Dacă stai să te gândești, faptul că avem avioane nemțești pe teritoriul nostru e o dovadă clară că, hmm, poate e nevoie de mai mult, dar până atunci, ne consolează ideea că suntem împreună cu aliații. Între noi, parcă e mai mult zgomot decât fapte, iar istoria se scrie greu, dar cu dronele în aer, cine știe ce ne așteaptă în continuare?
“`
