“`html
Gaza sub asediu: un sfert de milion de oameni, amenințați și abandonați!
În sfârșit, cifrele pot zvâcni, dar nu mai puțin de 250.000 sau poate chiar mai mult, oameni zac în Gaza, de minune acolo, chiar dacă Israelul, văzându-le culminările, le cere să se evacueze orașul, sub amenințarea că pentru cei care nu pleacă, destinul nu va fi altul decât eticheta de „teroriști”, fără a ține cont de circumstanțe, sau poate doar de un joc al urii cum doar ei știu să joace.
Organizațiile pentru drepturile omului, care din când în când își fac simțită vocea, au denunțat vehement declarațiile oficialilor israeliți, acuzându-i, de parcă ar fi fost cei care au inventat apa caldă, că asta ar fi o formă de pedeapsă colectivă, unde civilii devin ținte, dar nu oricum, ci pur și simplu pentru că au ales să rămână în casele lor, așa cum probabil și-ar dori să facă toți ceilalți.
În mijlocul acestui haos, unele familii, cam disperate, își asumă riscuri considerabile și se îndreaptă spre sudul Fâșiei Gaza, dar drumul, oh, drumul ăsta, se dovedește a fi un labirint mortal, unde atacurile intense încep să devină norma, iar pericolul pare să nu se mai sfârșească.
Însă, surpriză, mulți dintre cei care reușesc să ajungă la destinație, află că nu mai există nici măcar un colț unde să se odihnească, din pricina supraaglomerării, așa că, în loc să fie un refugiu, devine un alt coșmar, rodându-le și ultimele speranțe.
Dar să nu uităm de cei care pur și simplu nu pot pleca. Cei bolnavi, bătrâni, sau părinți care se tem să-și ia copiii de mână; pentru aceștia, viața în Gaza devine o luptă disperată, o bătălie zilnică pentru supraviețuire, pe măsură ce armata israeliană, cu o viteză de neimaginat, își intensifică operațiunile pe teren și distrugerile devin, din păcate, parte din peisajul cotidian, reducând drastic șansele de viață ale populatiei deja epuizate.
Articolul original, care detaliază această dramă umană, se poate găsi pe Mediafax, unde poveștile de neuitat ale familiilor blocate continuă să zguduie conștiința publicului.
“`
