Drama și Salavarea: Povestea lui Makaveli

Makaveli a vorbit deschis despre momentele de disperare în viața sa, dar să nu uităm că episodul dramatic s-a desfășurat în contextul participării lui la un podcast cu Bursucu, episod care a avut loc cam prin 2011, dacă bine îmi aduc aminte, adică nu prea de mult, dar la doi ani după ce fusese închis în închisoarea italiană unde, se pare, s-a confruntat cu o izolare profundă, lipsă de sprijin emoțional, dar și material, care l-au condus la gânduri negre, căci ce să faci când n-ai pe nimeni lângă tine să te ajute?

„În Italia, la închisoare, în 2011, aveam un an sau doi de când eram acolo, așa că am căzut într-o depresie profundă, n-aveam nimic, nici măcar țigări nu aveam, mâncare deloc ca să nu mai vorbim de scrisori și de pachete care nu mai veneau. Mă simțeam absolut singur pe planetă. Cum toți ceilalți aveau pe cineva, eu nu existam. Și atunci, din disperarea aceea extremă, am zis că poate ar fi mai bine să renunț, că după ce am stat 28 de inși în cameră, am așteptat să adoarmă toți, am ieșit din pat crezând că dorm, căci nu vedeam capul lor deloc. Era un hol mic și baia, și am decis că poate ar fi bine să-mi leg lațul de gratiile de sus, am pus o lumânărică într-un pahar căci am zis să mor creștinește și pur și simplu mi-am dat drumul, nu m-am aruncat, doar m-am lăsat, căci nu aveam de unde să mă arunc,” a povestit Makaveli în timpul podcastului lui cu Bursucu, care mi-a atras atenția prin dramatismul acestei relatări.

Providențial, a venit salvarea de undeva, căci unul dintre colegii de celulă, un tunisian pe nume Chiko l-a observat cumva și a intervenit, deși a fost o tentativă care putea să fie fatală, intervenția rapidă a colegilor de celulă fiind crucială, adică nu s-a ajuns la o tragedie ireversibilă, cum ar fi putut să se întâmple.

„Nu țin minte exact, dar cred că a fost un tunisian pe nume Chiko, care nu dormea, se uită la televizor sau ceva de genul, dar eu nu-l vedeam din cauza prosoapelor puse pe pat, se pare că, în acel moment, a auzit niște zgomote și toți au sărit din pat, nu știu exact cum s-a întâmplat, dar în loc să mă ridice de picioare, au decis să mă tragă în jos, ceea ce, din păcate, mi s-a blocat gâtul mai mult,” relatează Makaveli în acest context dramatic, care e mai mult ca un film, dar totuși, e realitate.

Ajunsesem într-un punct în care credeam că nu mai am nimic și toți cei dragi s-au dus, m-am izolat complet, iar după o perioadă de două zile în care am fost în comă, nu la spitalul din închisoare, ci la un spital din Pescara, când m-am trezit, nu mai puteam să vorbesc, și cred că e destul de greu să îți dai seama ce înseamnă asta pentru un om,” a adăugat el în interviu.

Odată trezit, acest influencer a realizat că, din păcate, nu putea discuta și, totodată, a avut nevoie de o perioadă de timp considerabil ca să revină, nu doar fizic, ci și emoțional, într-o oarecare măsură, pentru a face față acelor momente teribile care l-au marcat profund.

Acum, în retrospectivă, Makaveli privește acel episod ca pe un moment definitoriu care i-a influențat viața, căci, deși lupta cu depresia a fost extrem de grea, el a reușit cumva să își refacă viața, dar nu fără a găsi puterea necesară ca să mergă mai departe, așa cum o face aproape orice om care se află în aceleași circumstanțe.

Povestea lui pune în evidență impactul devastator al izolării care poate afecta pe oricine, cât și importanța sprijinului emoțional care ar trebui să existe pentru cei care trec prin momente greu încercate, dar și cum aceste experiențe pot schimba o persoană, transformându-l într-un susținător fervent al libertății de exprimare și al valorilor pe care și le susține prin activitate online, dar nu întodeauna cu ușurință.