“`html
Șoc și Groază: Locomotivele Românești Se Întorc din Suedia, Ce Se Ascunde în Apărarea Lor?
După vreo 7 ani de stres, exploatare și condiții de sudură extremă în Suedia, unde frigul îți îngheață sufletul, primele două locomotive Transmontana, livrate cu fast de Softronic către Green Cargo, se înapoiază tocmai la Craiova, da, pentru reparat și multe alte tumulturi, parcă, după ce au strâns la activ peste 2.900.000 km pe roți, cât o viață de om, dar cu o mașinărie, am spune noi, puțin cam obosită.
Așadar, conform vânzătorilor, pardon, producătorilor, cele două locomotive vor ieși din coma tehnică cu o revizie completă a sistemului electric, de tracțiune și ce mai vreți voi, inclusiv repararea boghiurilor, adică picioarele locomotivei, înlocuirea osiilor, toată operatiunea asta de mentenanță, care pare a fi mai sofisticată decât o operație pe cord deschis, dar se face, că trebuie. Totul, ca să mai amâne nițel sfârșitul pentru aceste mașini. Iar Softronic, oh, dragă Softronic, spune că nu renunța la clienții săi după ce îi livrează, ba chiar, din contră, îi îngrijesc ca pe un copil mic.
Și ca să fie clar, Transmontana nu e orice fel de locomotive, nu, nu, au făcut istorie pe meleaguri nordice, fiind adaptate ca un influencer pe TikTok, cu sisteme de semnalizare și siguranță, ingenioase și sofisticate, pentru frigul sevicariștilor din Suedia, cu zăpadă cât cuprinde, și traffic de marfă intens ca un disco pe vremea bunicii; au 6.000 kW, care sună distins, și aderență superioară, dar să nu-i cerem și o diplomă.
De la prima livrare, locomotivele au alergat mai mult decât un maratonist, s-au îmbunătățit pe parcurs și au ajutat Green Cargo să-și îndeplinească visurile ecologice, iar acum, după ce au consumat o porție zdravănă din operațiunea ferroviară, au revenit acasă pentru ca Softronic să le facă un facelift de box-office, adică o revizie generală, gata pentru un nou cântat pe șine.
Ce Înseamnă A Deveni Nouă După Un Ciclu de Viață?
Partea cu reparația generală e un labirint, ceva de genul, mai mult complexă decât un roman de Dostoevski, ce se face la fiecare 6-8 ani, în funcție de cât a fost muncită doamne-doamne. Deci, ce va presupune asta? Oh, o mulțime de lucruri:
- Revizie pe sistemul electric – adică și mai multă electronie decât la un tablou de lumină din ’90
- Repararea boghiurilor, ca să nu tremure trenul la fiecare denivelare
- Opsiile noi și fumoase să înece tot ce e vechi, tot din respect pentru siguranță
- Ținerea în frâu pieselor uzate, modernizarea, upgrade software, adică toată elita IT, nu de joacă
- Verificarea carcasei, izolatiei și structuralității, tot ca să nu se răstoarne în viraje
După aceste sfinte muncituri, celor din Craiova vor reconfigura locomotivele la standarde de zvon de legendă, ca să poată ieși din nou în lume și să-și continue saga. Softronic, se știe, e fruncea locomotivei în România, dar și alte nimicuri de prin colțuri, având o afacere de milioane de lei și 500 de angajați, la o citire rapidă din hârtiile Ministerului Finanțelor, deci e cu bătaie lungă, nu e cu reclamele pe Facebook.
Și da, poți să recunoști trenul electric Hyperion, care zburdă pe rute ca un turist fericit, de la Craiova la București, dar ce nu vedem este că toată această glorie a început într-o gară uitată de lume, cu oameni dedicați și multe vise, fără de care istoria nu ar fi fost ce e azi.
“`
