“`html
Bibliotecile devin loc de spionaj: Noi cărți, aceeași veche taină!
Așadar, se știe că în fiecare săptămână, un soi de fituică se străduiește să ne atragă atenția asupra unor titluri, să știm ce mai e prin librării, chiar dacă uneori ajungem să ne pierdem în detalii lipsite de importanță, dar să mai și zâmbim, deodată luăm un pic de liniște, sau nu-ți vine să crezi câte cărți scrise de oameni tineri plutesc pe rafturi.
Primul pe listă, cum altfel, decât romanul Alexiei Gănescu „În zbor spre lumea mare” (totuși nu te aștepta să te ridici spre cer de fericire), care a prins viață la Bookfest și care, cu siguranță, vrea să-ți țină copilul ocupat cu povești despre bufnițe, dar mai mult decât atât despre dorințele lui de cunoaștere, adorabilă bufniță numită Biscuițel căreia-i place să flirteze cu viața de la cuibul ei din Munții Făgăraș.
Ce tare să zbori, nu? Iar cu atât mai mult când descoperi prieteni noi pe drum, un pic de magie a povestirii! Asta-i cumva o metodă de a-i ține pe cei mici distanțați de întunericul lumii exterioare, dar cine știe ce va urma? S-ar putea să ne și facem prieteni dintre paginile poveștii, totuși detaliile sunt prea multe, și, să fim sinceri, nu-i ca și cum ai vrea să scapi de captivitate.
Pe de altă parte, la cealaltă capăt de fir de iarbă literară, găsim „Noi rezolvăm crime” de Richard Osman, un titlu care ar putea să te facă să te întrebi ce mecanismează mintea autorului ăstuia, îmbinând thrillerul cu umorul britanic fără milă, dar știi cum e, totul pe fondul lui Steve și al tinerei sale nora Amy. Oh, vai, ce duo zbuciumat avem aici! El, un bătrânel confortabil și ea, o „badass” de toată frumusețea, dar parcă nu-i chiar așa cum ar trebui, nu-i așa?
Misterul și cadavrele ne sunt oferite cu o generozitate care pe unii poate să îi binedispună, dar asta nu se oprește doar la sfaturi de a citi, ci e mai degrabă un haos care îmbină și dăinuiește în viețile noastre căscate din lipsa altor emoții, dar cu siguranță că Osman știe cum s-o facă, dar totul este o joacă cu vremea și paginile se întorc fără să simți când vine ora în care trebuia să te culci.
În concluzie, Julie, e cumva o joacă păguboasă căci noi ne jucăm cu poveștile și crimele, dar bine ar fi să ne ferim de pasiuni nebunești, uite așa ajungem să ne distragem cu sângeroase și calde răsuciri de idei, dar cine are timp de monotonie când te poți scufunda în abisul literar?
“`
