Dosarul Revoluției: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, din nou în fața justiției

Dosarul Revoluției a fost din nou trimis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, după ce judecătorii ÎCCJ au decis că rechizitoriul conține nereguli. Decizia vine după ce, în 14 iunie, instanța a dat un termen de cinci zile Parchetului Militar să decidă dacă menține trimiterea dosarului în instanță sau reface ancheta.

Judecătorii au considerat că procurorul nu a rectificat rechizitoriul, așa cum ceruseră în 14 iunie, potrivit minutei publicate pe portalul Justiției. Această decizie este definitivă, iar cheltuielile judiciare vor fi achitate de către stat.

Dosarul a fost inițial trimis în judecată în aprilie 2019 de către Parchetul Militar, dar a fost restituit la Parchet în 2021, după ce judecătorii ICCJ au constatat nereguli în rechizitoriu. Instanța supremă a decis atunci excluderea din materialul de urmărire penală a mai multor probe, printre care declarații ale lui Gelu Voican Voiculescu și Ion Iliescu în fața Comisiei senatoriale, rapoarte ale Parlamentului, un punct de vedere de la SRI sau documente de arhivă de la MApN.

În august 2022, fostul procuror general Gabriela Scutea a anunțat retrimiterea la instanța supremă a dosarului Revoluției, după refacerea rechizitoriului de către procurorii militari. După șase luni, un judecător de cameră preliminară de la instanța supremă a decis că nu este de competența acestei instanțe să judece acest dosar și l-a trimis la Curtea de Apel Bucureşti.

Trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus

În dosarul Revoluției, Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, sunt acuzați de săvârşirea unor infracţiuni contra umanităţii.

Procurorii susțin că Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obţinerea legitimităţii populare, menţinerea şi consolidarea puterii politice deţinute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, ora 16,00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate.

Aceste fapte au avut drept consecințe generarea şi amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situații de foc fratricid generalizat și, astfel, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2.382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.

Gelu Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care şi-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenţie, urmărind menţinerea şi consolidarea puterii politice obţinute, dar şi legitimarea în faţa opiniei publice, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, ora 16,00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operaţiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcţii de conducere ale MApN.

General (rtr) Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie – 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operaţiunea de inducere în eroare a opiniei publice.

Rechizitoriul, o poveste a acțiunilor de inducere în eroare

Parchetul precizează că, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României a fost declanşată, cu intenţie, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate.

Împrejurările care au dus la survenirea, în decembrie 1989, a numeroaselor decese şi răniri de persoane, au constituit, în timp, obiectul cercetării în numeroase dosare penale instrumentate de parchetele militare. Activitatea de cercetare s-a declanşat chiar în ziua de 22 decembrie 1989, când au fost efectuate primele cercetări în legătură cu decesul ministrului Apărării, generalul Vasile Milea.

Ulterior, urmare situaţiilor complexe generate de evenimentele care s-au succedat în întreaga ţară cu un dinamism fără precedent, activitatea de cercetare a fost extinsă în toate zonele şi localităţile României în care s-a înregistrat uciderea sau rănirea prin împuşcare a unor persoane, respectiv reţinerea unor participanţi la demonstraţiile anticomuniste sau distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile.

Evenimentele de la Revoluție, cercetate în 4.500 de dosare

Evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale. În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI), 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI), 36 militari în termen şi 87 civili, în sarcina cărora s-a reţinut că, prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate.

Între civilii trimişi în judecată şi condamnaţi sunt foştii membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR şi foşti miniştri. Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Dosarul Revoluției, un capitol sensibil și complex din istoria României, continuă să stârnească dezbateri aprinse și controverse în societate. Reîntoarcerea sa în fața justiției aduce din nou la suprafață evenimentele tragice din 1989 și solicită o analiză atentă și aprofundată a faptelor, a responsabilităților și a consecințelor acestora.

Este esențial ca justiția să funcționeze transparent și independent, asigurând un proces echitabil pentru toți cei implicați. Doar o analiză obiectivă și onestă poate contribui la o înțelegere mai clară a evenimentelor din Revoluție și la o reconciliere reală a societății românești.