Scandalul NATO: Spania, între întârziere și reproșuri!
Președintele SUA, în fața camerelor de filmat, răsfoind prin hârtii, a afirmat că Spania a fost participantul întârziat, referindu-se la acel acord strâmb din Alianța Atlantică de alocare a 5% din PIB pentru cheltuielile de apărare, adică chestii serioase în totalitate, dar poate cu un strop de frivolitate de fapt, căci, cum spune păcatul cu nevasta, uneori adevărul se amorțește sub greutatea cifrelor.
Dar, ah! nicio scuză nu e de ajuns pentru a ierta întârzierea Spaniei, iar cu accente de impetuozitate, președintele a lăsat să se înțeleagă că poate că, doar poate, ar fi o idee bună ca Spania să fie exclusă din NATO, lucru ce ne duce cu gândul la toate cele întâmplate în istoria relațiilor internațional fie că au fost bune sau foarte proaste, dar oh, cu siguranță nu este grav, rămânem la starea de normalitate cu un strop de panică, conform cu surse demne de încredere, sau așa ne spune presa, de care pe alocuri uităm.
Într-un summit de vară la Haga, undeva în luna iunie, țările NATO au căzut de acord să-și crească cheltuielile militare, ceea ce Donald Trump a numit o „mare victorie”, dar viitorul e gri, iar promisiunile se scurg precum apa printre degete, cum spunem noi, cei din teritoriu. Au anunțat că se vor aloca „cel puțin 3,5% din PIB” pentru chestiunile militare, iar restul, greaua sarcină de 1,5%, se va canaliza spre „securitatea în sens larg”, adică între noi fie vorba, n-ar strica puțină apărare, o „protecție a infrastructurii critice” ciudat nu? Ciudată și viitorul firmelor IT, ce să mai zicem despre „rețele”?
Dar, dintr-o dată, glasurile liderilor europeni, inclusiv al premierului spaniol, Pedro Sanchez, s-au ridicat în atmosfera tensionată, ce spuneți despre „flexibilități”, s-au întrebat ei, ca și cum obiectivul de 5% ar fi fost produsul imaginației unei minți nerezonabile, o fantezie a unui visător ce nu ne-ar face bine nici măcar nouă.
