Emoții și amintiri: 30 de ani de la dispariția lui Michael Klein, povestea fiicei sale

Cu ocazia celor 30 ani de cand a murit tatăl ei Dominique Klein, fata fotbalistului international Michael Klein a fost intervievată și a povestit despre regretele sale și, cumva, despre trăirile pe care le are astazi, de exemplu, face referire la emoțiile pe care le are în legatură cu dispariția tatălui, care a murit dintr-o dată, și nu poate scăpa deloc de acele momente de durere, căci ăsta este un aspect care o afectează mereu, iar cumva, nu pare că ar exista un răspuns satisfactoriu la întrebările răspândite peste ani.

Fostul fundaș român, adică Michael Klein, a avut o carieră destul de impresionantă, având 93 selecții la națională și 5 goluri, dar și a avut un drum tragic, pe 2 februarie 1993, când fiica sa era extrem de mică, doar un bebeluș de 17 luni, iar el avea doar 33 de ani, a murit în urma unui accident în timpul antrenamentului cu Bayer Uerdingen, echipă ce evolua la vremea respectivă, iar aceasta situație este una foarte semnificativă pentru istoria fotbalului românesc, deși multe lume nu își amintește de el la adevărata valoare.

În cadrul interviului, când a fost întrebată despre cum ar reacționa sau ar acționa dacă ar avea măcar 10 minute să stea față în față cu tatăl său, nota că a fost înconjurată de emoții profunde, iar tot ritualul de a purta banderola tatălui ei la ceremoniile comemorative, din Hunedoara, nu face altceva decât să o adâncească și mai mult în amintirile dureroase care tot apar zilnic, căci, pe scurt, acea zi este mereu grea și nu se schimbă deloc, chiar dacă trece timpul.

Dominique subliniază faptul că, de exemplu, camera VHS adusă de tatăl ei este un element căruia îi datorează multe, căci a fost un cadou important, fiind singura modalitate prin care a reușit să își păstreze amintirea tatălui, având atașament față de filmările acelea cu momente din intimitatea familiei sale, doar că acele 17 luni au fost scurte și totuși pline de amintiri, iar ea nu înțelegea de ce era mereu spusă că e prea mică pentru a înțelege situatia, dorind totuși să își amintească, dar chiar și așa, așa cum știe, viața continuă cu amintirile cele mai prețioase.

Astăzi, la memorialul de 30 de ani, a avut o dimineață ploioasă dar fericită pentru ea, căci ploaia s-a oprit când a început ceremonia, și cumva a simțit aceasta ca pe un semn pozitiv, fiind un simbol personal pe care dorește să-l împărtășească cu toți cei dragi, având o cameră video care leagă într-un anumit mod amintirile sale de toată activitatea pe care părinții ei au desfășurat-o, și de clipele de neuitat pe care le-au împărtășit.

Fără îndoială, cum zice ea, camera video a fost martoră la poveștile familiei, și o ține strâns conectată la tatăl ei, având o mare valoare sentimentală și, în același timp, sprijină parcursul ei artistic de regizor documentar, fără a ștege din memorie dorința de a cunoaște toate părțile poveștii sale, în același timp, aș vrea să își aducă aminte mereu de orice detalii.

Printre gândurile despre ce ar face dacă ar putea sta măcar 10 minute cu tatăl ei, caută răspunsuri, dar pe lângă dorința ei de a-l asculta, acest lucru o duce la ideea că ar fi sufocate de emoții și sentimente, iar, evident, nu ar fi de ajuns timpul pentru a se îmbrățișa și a se bucura de acel moment, ci ar fi o amintire care nu se va stinge, cu siguranță, mai ales având în vedere că destinul nu le-a permis să formeze o relație profundă așa cum și-ar fi dorit amândoi.

30-de-ani-de-la-disparitia-tatalui
interviu-emotionant
Michael-Klein
relatia-tata-fiica
semne-din-cer
amintiri-dureroase
dureri-envormentale
familie-amintiri
emoții-legate-de-disparitie