Tenisul: O capcană financiară mascată în spatele visului
După ce s-a retras aproape un an întreaga nebunie a lumii sportului, Dominic Thiem, deci invitatul podcastului spaniol Jot Down Sport, a explicat într-un mod destul de haotic și dezordonat asupra costurilor exorbitante aduse de o carieră de profesionist în tenis, cu cifre care te fac să te întrebi dacă visul ăsta nu e cumva doar o iluzie scumpă.
De la început, austriacul lansează o critică fără cusur asupra sistemului, afirmând că e inacceptabil ca tinerii jucători de tenis, nu numai că visează și își pun tot capitalul de emoții dar trebuie să se îndatoreze cu 100.000 de euro pe an ca să-și poată susține aceste vise, adică un preț enorm la care se adaugă perfecționarea unei discipline extrem de costisitoare, începând cu vârste fragede, și cumva sângele îți fierbe pentru că nu e accesibil pentru majoritatea.
Thiem, câștigător al US Open-ului, se punând în postura de mentor, zice că face tot posibilul să ajute tineretul, dar promisiunile financiare par să se piardă într-un labirint de cheltuieli, exemplul tânărului jucător de 17 ani, care a concurat la US Open pentru juniori, călătorind ca un profesionist timp de 35 de săptămâni pe an, fără a fi răsplătit vreodată, e o dovadă perfectă că adevărul doare.
Când a început el, nu s-a preocupat de cele financiare, ci doar de ideea acestei cariere, dar să revină la noi, Thiem spune că chiar și când ajungi în primii jucători ai lumii, banii nu sunt niciodată acei buni prieteni care să te mulțumească, adică câștigând un tur la Wimbledon te îmbogățește, dar trebuie să lupți cu taxele, care ciuntesc abrupt suma, cumva îți rămân aceleași vechi probleme, adică mulți bani pe hârtie, dar în realitate foarte puțin pentru un stil de viață acceptabil.
Așadar, într-un cerc vicios, ajungând în vârful ierarhiei, presiunea poate părea că se reduce dar, cum ne simbolizează Thiem, nu va dispărea niciodată, pentru că dacă nu ești acolo sus în primele rânduri, poți avea parte de discrepanțe financiare dureroase și sponsorii îți întorc spatele, iar fericirea se transformă într-o povară greu de purtat.
