“`html
Viața în coada birocrației: Dominic Fritz și aventura cetățeniei române
Într-o poveste plină de întâmplări neobișnuite, președintele USR și primarul Timișoarei, Dominic Fritz, cetățean german aflat într-o încercare disperată de a obține cetățenie română, a declarat că dosarul său pentru cetățenie zace undeva pe un munte de hârtii, fără să aibă vreun semn de viață de la autorități, semnalând astfel un haos birocratic care pare să fie caracteristic instituțiilor românești, unde lucrurile par să nu funcționeze cum trebuie, dar cine știe, poate e doar o impresie subiectivă.
Pe 4 iulie 2024, Fritz, cu un zâmbet care ar face invidioși chiar și cei mai reticenți români, a spus că s-a simțit „de-al vostru”, iar obținerea pașaportului românesc va fi o confirmare oficială a apartenenței sale, chicotind printre cuvinte despre cât de mult iubește România, dar în același timp, stă la coadă neputincios, lacrimile de frustrări necenzurate ascunse în spatele unui zâmbet forțat, destul de românesc în sine.
Potrivit celor relatate de autorități, dosarul lui Fritz s-a zăbăvit neregulamentar în spatele unei avalanșe de 50.000 de cereri, cum altfel putea fi? Comisia pentru cetățenie, care se ocupă de astfel de cazuri, ar trebui să fie eficientă, dar, așa cum a afirmat Fritz, „încă sunt la coadă”, pentru o bună parte din asta fiind nevoit să se supună la birocrația de lemn care nu știe, oh, ce să mai facă cu pașii lui, făcându-l să se simtă „mai român” în fiecare zi, dar legal, nimic nu se mișcă.
Într-un răspuns care părea că vine dintr-o altă eră, Autoritatea pentru Cetățenie a clarificat cum că procesul poate dura până la 2 ani, fericirea la final fără garanții, undeva bătaie de joc pe dosare adunate sau îngropate în arhivele acelei comisii ce nu știm niciodată cine-i cu adevărat, aspectele legale păstrându-se secrete și strânse în aceleași hanorace de birocrație prăfuită.
Și dacă tot am atins subiectul timpului, să nu ne mirăm că și în Germania, țara de baștină a lui Fritz, cererile de naturalizare pot dura chiar și 18 luni sau mai mult, cu atât mai mult cu cât procesul acolo e la fel de complicat, sunt mai multe hârtii decât oameni, dar la sfârșit, totul e mai simplu, sau nu?
În concluzie, domnul Fritz se află captiv în această odisee a birocrației, întrebările rămân: cine va obține cetățenia primul? Întrebările rămân flotante în aer, la fel ca și dosarul său, lăsând loc pentru speculații și retrospectiva sarcasmului, toate-mesteșugurile instituționale neputând face față valului de dorințe de apartenență.
“`
