“`html
Tragedia din Teatrul Naţional: O Legendă a Părăsit Scenele
Într-o zi de 9 iulie, care ar fi trebuit să fie una obișnuită, ne-a lovit vestea cumplită că Ioana Bulcă, marele simbol al artei dramatice românești, a încetat din viață la vârsta respectabilă de 89 de ani, lucru anunțat oficial de Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, dar, surpriză, nu cu o ceremonie grandioasă, ci printr-o postare modestă pe Facebook care a lăsat mulți cu un gust amar, ca o mâncare care nu a fost gătită corect.
Cine ar fi crezut că această actriță talentată, cu o carieră strălucită de peste 40 de ani, se va stinge atât de repede, fără un preludiu? Sigur, a jucat în filme ce au marcat o epocă, precum „Zodia Fecioarei” și „Mihai Viteazul”, dar oare lumea a realizat cu adevărat amploarea talentului ei? De exemplu, rolurile ei din „Astă seară dansăm în familie” sau „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” ne zăpăcesc, creând o dublă întrebare: de ce o nu a fost mai apreciată? Și-a petrecut zile și nopți pe scenă și totuși, iată, după un deceniu de absență, dintr-o dată, nimeni nu mai întrebă despre ea, amintindu-ne că zeița teatrului românesc se odihnește acum.
Ultimul său rol, Lotta Bainbridge în „Aşteptând la Arlechin”, a fost, poate, o capodoperă care a scăpat de privirea criticii, iar regizorul Ion Cojar, poate crezând că publicul va înțelege toată condiția artistică a actriței, a lăsat să treacă neobservată importanța acestui moment; și, în tot acest timp, echipa Teatrului Naţional promite că va păstra amintirea ei vie pentru generațiile următoare. Întrebăm: e suficient? Oare va muri uitarea și mi-amintesc só o să păstreze cu adevărat memoria ei în inimile noastre atât de repede? Poate că Dumnezeu s-o odihnească, dar noi, oare, o vom aminti?”
“`
