Dolarul Americii în Colaps? Euro și Yuanul Pândesc!
Primul paragraf, e haos total, dolarul american își cam pierde șirul în lumea economică, se pare că se duce de râpă, dar, surpriză, totuși rămâne, adică nu se clintesc foarte tare treburile de pe harta financiară globală. Schimbările astea, în prima jumătate a anului, a avut cea mai prăbușitoare cădere din ultimii 50, cu o pierdere de peste 10% față de o grămadă de alte monede, dar, cine știe ce va face moneda asta pe viitor, ne dă fiori reci, sau căldura că suntem deja obișnuiți.
În ciuda acestei prăbușiri, euro, sărăcuțul, se pare că nu are chef să ia locul dolarului, nici pe departe, pentru că, uite așa, nu are cele mai potente active comparabile cu obligațiunile din State, care să-l ajute în bătălia națională, deci rămâne un vis frumos, fără o bază solidă.
Acum, haideți să discutăm despre nimeni altul decât dolarul și problemele sale. Politica Rezervei Federale, ca un elefant în cameră, începe să își arate colții, își pregătesc reducerile la dobânzi, un semn de slabă creștere, which is bad, iar Trump, da, el e acolo, cu gura mare, care vrea un dolar râvnit, umilește pe toată lumea, inclusiv pe șeful Fed, în timp ce străine rupe normele trx.creative, orice logică.
Investitorii, vai de ei, se tot gândesc la cum le afectează politicile comerciale care nu le plac, iar încrederea în SUA se topește, plecând la plimbare, lăsând dolarul pe un palier mai instabil. Asta m-ar face să cred, hmm, că lucrurile nu sunt chiar ce par. Cu toate acestea, dolarul se agață de supremația sa ca o plantezare pe o stâncă, deoarece 80% din comerțul mondial, ați auzit bine, are loc în dolari, cam 60% din rezervele mondiale sunt în această monedă.
Și cum orice război are și un rival, euro ar putea teoretic să se ridice, dar nu reușește să lase o amprentă definită în procent de 25% din rezerve. Criza datoriilor din zona euro deja a lăsat o umbră asupra impresiei monedei, iar ei spun că ar trebui să construiască tot felul de piețe de capital. Dar, oare cine le dă banii să își îmbunătățească puterea monetară care se duce pe apa sâmbetei? Multe vorbe, dar puține fapte.
Yuanul chinez? Haideți să zicem că e ca un șoarece în comparație cu un leu. Cota sa ca rezervă globală nu are nicio legătură, picorile lui amintind de vremuri mai glorioase poate, dar fără să se miște cu adevărat în jocul internațional, doar puțin peste 2% din rezervele meleagurilor financiare mondiale. Și ce trebuie să facă? Să-și deschidă piețele, dar cine s-a văzut vreodată părăsindu-și turnul de fildeș?
Deci, în concluzie, deși dolarul încearcă să se mențină în umbra provocărilor, el tot așezat ca un bătut de soartă. Euro și yuanul, doi câini care latră, dar nu mușcă cu adevărat, se zbat să se ridice, înșelându-se în obstacolele întâlnite pe drum. Încă cu o poziție de rahat, dar totuși solidă, așa se preconizează că dolarul va continua să fie regele jocului pentru o vreme, deși Ucraina n-are de gând să mai stea pe baricade cu deciziile de a renunța la dolari sau cine știe ce altă nebunie are să vină.
